Franta se afla in fata unor alegeri cardinale pentru viitorul ei.
Royal sau Sarkozy vor mosteni problemele create de esecul absorbtiei a milioanelor de emigranti (in special musulmani din Africa de Nord) pe care Franta i-a primit cu bratele deschise ca forta de munca ieftina, menita sa compenseze scaderea populatiei si imbatranirea ei rapida.
Violenta care a izbucnit in periferiile franceze in urma cu un an a pus cartile pe masa. Politia franceza cunostea situatia, deja de ani de zile nu mai indraznea sa intre in cartierele devenite ex-teritorii franceze.
In decursul zecilor de ani de la inceputurile emigratiei masive, administratia franceza nu a incercat sa rezolve problema pe plan intern; solutia gasita a fost promovarea de prin anii ’70 a unor relatii "speciale" cu tarile arabe, nu numai pe plan francez ci si european, in speranta ca demonstrand un respect adanc Islamului si culturii arabe si o stransa prietenie fata de tarile de origina ale emigrantilor, acestia se vor simti mult mai apropiati de gazdele lor si vor binevoi sa se absoarba sau cel putin sa stea linistiti.
Mass-media franceza a jucat si ea un un rol nefast, preamarind relatiile franco-arabe si folosindu-se cu buna stiinta de coduri mincinoase “politically correct” care trebuiau sa mascheze violenta, delicventa si radicalismul islamic in permanenta crestere.
Nu este deci de mirare ca publicul francez a fost socat de amploarea problemei care pana atunci fusese maturata cu maiestrie sub covor.
Situatia era insa binecunoscuta in cercurile elitei franceze din care o parte o privea cu ingrijoare sau chiar disperare. In lumina ultimilor evenimente, este interesant de citit un simpozion organizat in iunie 2003 de Jamie Glasov (redactor la Front Page Magazine) la care au participat cativa reprezentanti ai acestei elite, in frunte cu Jean-Francois Revel, binecunoscut om politic, academician, filozof si jurnalist.
Simpozionul a pus intrebarea in stilul cel mai direct posibil. Santem deci in urma cu 3 ani si jumatate, iar de atunci, multa apa a trecut pe Sena.
*May 12*
940: Sixty-two-year-old Eutychius of Alexandria, the Greek who wrote *Nazm
al-Jauhar*, a history, of what some may consider of dubious accuracy ...
4 comments:
Arde si arde, de clocoteste, toata Franta, nu doar Parisul. Culmea e ka kaprele rosh de pe ziulica se "face" ca ... nu arde nimic.
Franta a ajuns «La République des lâches», dac-o spune pana si un arab... mai precis un algerian, Rachid KACI, ba si mai mult, un kabyla, tribul din care provine si
Huooooliganul zouzou (activist filo-stangist si filo-predicatori dezgustatori islamici din Franta, pt. cei care inca n-o stiu si pe asta!).
Corifeii jurnalistici si chibitii politici de la Ziua nu or sa vada situatia jalnica in care a ajuns Franta nici atunci cand din nefericire or sa puna semiluna pe Tour Eifel. E vorba de aceeasi miopie politica specifica stangii de pretutindeni si care, asa cum am mai spus-o de cateva ori, sustine ca toate relele din lume au drept cauza imperialismul american. Curent de gandire simplist si periculos dar din nefericire extrem de raspandit.
clemy,
Uite aici 2 articole tematice la ce ai scris:
1. Europe's Anti-American Obsession de Jean-Francois Ravel
2. The Falseness of Anti-Americanism de Fouad Ajami
Foarte bune. Multe dintre cele scrise de cei doi autori se reflecta in articolele anti-americane din Ziua si in forumul ei.
Chibitii ceeee ? politici ? Majoritatea recunosc ca nu au chef sa navigheze, limitandu-se la galushtele mediatice, stangiste, pe care le inghit, fara nici sa controleze verdicitatea stirilor, pe ce se fondeaza si cine are tot interesul sa le insire, or pe "am auzit ca".
Din Franta, unicii care stiu ce este in Franta sunt Shadow, Eugenia si Arogant,si inca unul care-mi scapa acum, restul vin cu scursuri de pe "le Monzeera sur la Seine", cu voltaire filo-islamic si cu nostradamus.
Ce dracu' sa stie ei ?!
De politica se pricep cca. 10-15 persoane pe tot forumul, restul sunt de umplutura: vin sa frece menta si sa se ia la hartza cu cine le sta lor in gat.
Cartea lui J.Fr. Revel a aparut recent si in Romania, e un manual, nu o simpla carte.
Cat de censura, e censura politica, aiurea de vulgaritati, alea-s nelipsite.
Post a Comment