In fotografie de la stanga la dreapta: Nicu Steinhardt, mama mea, Gertrude Steinhardt (verisoara lui Nicu Steinhardt) si sotul ei Emanuel Neumann (care a colaborat cu Nicu Steinhardt). Poza se poate mari daca apasatzi pe ea.
Fotografia este luata in jurul lui 1940. Nicu Steinhardt avea in jur de 30 de ani.
Multumiri lui Carol Zwilling pentru prelucrarea tehnica a fotografiei originale.
Intru-cat Ziua publica si astazi un articol dedicat lui Nicolae Steinhardt (in care se vorbeste si de cooperarea cu Emanuel Neumann), iar la aceasta postare poate se vor mai adauga si alte comentarii, am schimbat data postarii, dupa ce am primit aprobarea.
28 comments:
De nevoie raspund aici lui Roy:
Am citit link-ul tau, se pare ca ai dreptate; in plus m-am bucurat ca n-am gasit intre pomenitele christian denominations referire la ortodoxie. Tu, locuind in Israel, cunosti mai bine amanunte si nuante legate de diversele conflicte locale.
Am citit prin alte parti explicatii ale comportamentului catolic in
Tara Sfanta si mi s-a parut atat de incredibil (plus parul maciuca pe cap) incat n-am mai insistat sa inteleg. Concluzia scurta si unica este ca nu se doreste, de catre Vatican, dar poate nici de catre ortodocsi, ca Ierusalimul sa apartina exclusiv evreilor. Aceasta
ar reprezenta certitudinea ca se va reconstrui Templul si apoi va fi ...rau. Sustinerea islamistilor este solutia de impiedicare a acestei posibile realitati.
Cu toate erorile -datorate ignorantei- legate de viata in Israel, ca o proaspata venita la vremea aceea, jurnalul este delicios si lipsit de sfiala, transant si onest. Eu insist asupra partii ''din Romania'', cu trecutul ei exploziv, chiar scandalos si apoi metamorfoza.
Ti-ar fi mai usor sa degusti textul daca ti-ai controla rigurozitatea si luciditatea si ai cadea un pic in imaginativ.
Briel
Mersi Briel,
De fapt, nu am citit tot jurnalul, asa cum gresit am scris ci numai prima parte... deci nu partea "Romania".
In legatura cu internatzionalizarea Ierusalimului nu vad practic (adica administrativ) cum se va rezolva problema). Locurile sfinte capata servicii de la primaria Ierusalimului si deci depind in mare masura de Israel.
Chiar daca bisericile si alte locuri crestine ar fi cedate (Dumnezeu stie cui, pentru ca atunci va incepe un razboi intre diversele religii crestine pentru stapanirea locurilor), totusi nu ar putea deveni stat in stat, cladind cum ar vrea, evacuind gunoiul unde ar dori, etc.
In urma cu cateva luni am citit ce se intampla in biserica Sfantului Mormant intre catolici, ortodocsi si mi se pare coptzi. Incredibil.
In manastirea Sfintei Cruci (unde este inmormantat Shota Rustaveli, poetul national georgian) se duc "lupte" intre ortodoxi si georgieni. Georgienii spun ca ortodoxii au deteriorat intentionat portretul lui Rustaveli, ca sa stearga drepturile georgienilor in biserica.
Sustinerea islamistilor nu va duce la salvarea locurilor sfinte. Din contra. Cred ca stii ce s-a intamplat la biserica Nativitatzii din Betlehem, sub auspiciile palestinienilor.
OK, centura de castitate de la Ziua ma blocheaza intr-una, asa ca vin din nou aici.
Da, la vremea lor am citit si eu stirile cu paruiala interconfesionala.
M-am intristat, dar nu foarte, au mai fost si vor mai fi pentru ca - asa dupa cum zicea un om mare - sunt multi cei care cred in Dumnezeu, dar sunt foarte rari aceia care L-au cunoscut pe El.
Crestinii nu se tem mai ales de pierderea locurilor sfinte, caci la urma urmei daca Dumnezeu intrupat a primit sa fie umilit inclusiv in trupul Sau, ce mai conteaza niste ziduri, niste pietre pe care le-a atins? Duh este si in duh ne rugam Lui. Temerea cu Templul este ca prin traditie acesta este legat de venirea antihristului. Nimeni nu doreste realizarea conditiilor exterioare si pregatitoare acesteia, apoi sfarsitul si Judecata. Iisus a spus clar ca atunci vor fi grozavii ce nu s-au mai vazut de la intemeierea lumii. Si oare ce suferinte si blestematii n-au fost?
Ma ierti ca sar la un alt subiect la care nu-i dau de cap. Caut si nu gasesc un obiect (cu nume cu tot) care arata cam ca un cimpoi si este o ciudatenie din pricina ca interiorul si exteriorul sunt unul si acelasi. Este varianta 3D a bandei lui Moebius, te poti plimba la nesfarsit prin el fara sa stii daca esti afara sau inauntru. Cam asa ma gandesc ca este universul creat si numit de stiinta infinit, numai din cauza ca nu are proba contrarie. Era intr-o carte de matematica distractiva sau varia matematica, demult. Daca dai de el,
te rog pune-i o poza faina pe blogg .
Multumiri si noapte buna, Briel.
Briel :
Crestinii nu se tem mai ales de pierderea locurilor sfinte, caci la urma urmei daca Dumnezeu intrupat a primit sa fie umilit inclusiv in trupul Sau,
ce mai conteaza niste ziduri, niste pietre pe care le-a atins?
Eu:
Conteaza, Briel, conteaza cel putin din punct de vedere istoric. Este ca si cum ai pasi din CARTE in realitate.
Ia te uita, mi-a luat cineva numele...
Si pe mine ma cheama EU!
Poate sant acelasi Eu ca si EU-l din comentariul de mai sus, cine stie?
Va salut,
EU
Buna poza! Si mamica lui Roy arata gigea!
Poate sant acelasi Eu ca si EU-l din comentariul de mai sus, cine stie?
Va salut,
EU
---------------
NUUUUUUUUUUUUU !
TU esti TU si
EU sunt eu:)
Ghici ghicitoarea mea:
Eu in tine,
Tu in mine,
Si ceva din mine-n tine.
Nu, nu-i ce credeti... e papucul.
Imi plac nespus fotografiile vechi, ...
in cazul acestei impresionante si valoroase fotografii pe care Roy a avut bunavointa si increderea sa ne-o prezinte si noua,...
m-am gindit sa alatur aici si frumoasa lui marturie in legatura cu batrinul sau prieten:
din amintirile lui Roy despre Steinhardt.
Vorbesc in numele meu, fireste, insa am vazut ca aproape toata lumea a fost puternic impresionata ...
Ma adresez lui Felix, care mi-a raspuns pe ZIUA, incheind cu :
»Oricum, intrebarea ta e tare interesanta si dezbaterea merita un mai mare interval de timp si de documentare decat ofera FOrumul.»
Deci, Felix, iti propun sa continuam discutia aici.
Intrebari catre Steinhardt
sint de acord cu tine ca autorii articolului din Ziua au ales si izolat doar fragmente care sa sprijine concluziile dorite de ei.
sint convinsa ca Steinhardt a fost, pe linga toate spuse despre el, pe linga toate scrise chiar de el, un personaj excentric si mai ales misterios, ...
ca atare oricine se va repezi sa-l eticheteze intr-un fel sau altul, va gresi...
Inspre sfirsitul postarii tale, tu scrii:"Din marturiile lui personale, sunt multi dintre cei care erau cam rosii inainte. El nu cu sionistii s-a razboit, ci cu conationalii comunisti trecuti in tabara sionismului dupa aceea...".
Nu cred ca ai vrut sa spui asta. E ca si cum ai sustine ca in acea perioada, evreii nu puteau fi decit fie comunisti, fie legionari.
Ori acesta a fost cazul a unui numar destul de neglijabil de evrei, in raport cu intreaga comunitate de atunci (nemaivorbind in raport cu comunitatea existenta cu citiva ani inainte).
Era prea intelept pentru a face o astfel de abstractie.
Multe din afirmatiile sale vor ramine inexplicabile pentru mine.
Sehe,
Intr-adevar, intotdeauna citatele pot fi aranjate ca sa confirme teoria. Codexul lui Murphy e plin de exemple :-)
Cred ca ai prins frumos una din laturile lui Steinhardt. Era excentric prin felul de a vedea lucrurile, uneori opus parerii generale insa stiind cum sa argumenteze in favoarea ideii sale.
Nu mai tzin minte ca sa dau exemple, insa de cateva ori m-a uimit, rasturnandu-mi cate o conceptzie inradacinata in mine in forma ei clasica.
BTW excentrtate: era un adorator al lui Dali cand acesta inca nu era cunoscut in Romania. (Nici nu-i de mirare, in anii 60). El mi-a deschis gustul pentru Dali si mi-a explicat cateva tablouri. Presupun ca citise destul de mult despre el.
Daca vrei sa discutzi cu Felix, anuntza-l ca ai postat aici. Nu sant sigur ca ne frecventeaza.
Sehe,
am şi eu o completare în legătură cu întrebările tale asupra lui NSteinhardt.
Mai întâi.
Eu cred că el aplică nişte principii de morală creştină (iertare, milă) atunci când examinează relaţiile interrasiale în Ro în timpul războiului. El o face şi în perspectiva timpului, la zeci de ani după evenimente.
Cât timp se referă la viaţa lui, optica asta e legitimă şi validă.
Când însă extrapolează la nivelul întregii societăţi, istoric, politic, poziţia lui devine greu de apărat şi stârneşte controverse şi întrebări mai ales din partea unor persoane laice ca mine şi poate ca tine.
Al doilea.
Teşu nu e istoric.
El compilează texte şi le vinde pentru o pâine, lucru onorabil în sine dacă nu se deghizează în altceva.
În acest proces, Teşu operează selecţii, omisiuni (ca cea sesizată de tine) şi juxtapuneri. Scopul este de a crea controversă, de a pune accent pe anecdotă, pe excentric, pe senzaţional. Toate astea vând. Scandalul aduce rating.
Teşu şi istoria evreilor în Ro? Să fim serioşi!
O s-o "scrie", o va publica, o va vinde, dar nici pomeneală de istorie acolo.
Va arăta precum colecţiile de romane publicate în fascicole de legendarul Ig. Hertz (Femei Celebre, DOX etc).
Roy,
La observaţiile tale de mai sus am un retuş mic. Admiraţia pentru Dali nu e dovadă de excentricitate. Dali era bine cunoscut şi foarte admirat în Ro. În anii 6o circula din mână în mână un album "Skira" intitulat "La peinture moderne", sau cam aşa ceva. Pe vremea aia studenţii de la ITA (Istoria şi Teoria Artei) de la Inst Grigorescu îl studiau pe Dali şi îl şi "criticau".
Chestie de vârstă.
După "revoluţia culturală" din 71 nu mai ştiu. Nu mai eram...
Nici flexibilitatea de gândire, nici capacitatea de a dovedi contrariul unei teze unanim acceptate, nici curajul de a fi altfel, nu sunt trăsături ale excentricului.
E vorba de nonconformism, păcat uriaş într-o societate conformistă, cum era Ro sub regimul totalitar.
Non conformismul e caracteristic multor intelectuali evrei în diaspora.
Eu spun asta cu foarte multă mândrie.
Surprinzător, Israelul era conformist. Acum s-a mai schimbat.
SCS,
Dali a devenit cu timpul un clasic. Insa in urma cu 60-70 de ani, in Romania era considerat o excentricitate ca si curentul surealist.
Dragostea lui Steinhardt pentru surealism, s-a dezvoltat in mod sigur inca inainte de razboi, cand a vizitat intens Vestul si nu dupa 1944 cand a fost inchis inchis in "lagarul comunist" la propriu si la figurat.
Deci aprecierea surealismului la el a fost dupa parerea mea o "excentricitate" (relativ la vremea aceea) si nu unul din actele sale de protest contra regimului comunist, pe care si-le exprimase ceva mai puternic pe alte cai.
BTW, in Romania se pune accentul in special pe perioada "crestina" si anticomunista a lui Steinhardt si i se cam ignoreaza multiplele sale fatzete pe care le dezvoltase cu mult timp inainte, in perioada "evreiasca".
In materie de cele scrise de scs despre Tesu, sant complet de acord.
Tesu a descoperit nisa de "evreu" al romanilor si le ofera titluri senzatzionale de rating despre Holocaust si Israel din care isi castiga existenta.
El numai istoric nu poate fi numit; cand vorbesc despre asta nu o spun teoretic, am citit doua cartzi scrise de el.
De exemplui, cartea lui "Securitatea si evreii, despre calai si victime" este o harababura de texte necronologice, in bold si italics, greu de urmarit. Numai a studiu istoric nu arata.
SCS si Roy,
in privinta lui Tesu, parerea mea coincide cu a voastra, ... ba mai mult, matusa mea il cunoaste si are un singur lucru de spus la adresa lui, ... "un magarhh", ca ea graseiaza ... (asta fiind injuratura ei suprema).
Dali, ne-Dali, eu nu la gusturile lui Steinhardt m-am referit atunci cind am spus ca e excentric, ... ci mai curind la caracter si personalitate, la alegerile lui in viata, la modul de abordare a subiectelor.
Insa pe undeva, Roy puncteaza bine, asa ca acum mi-a devenit mai clara, propria mea impresie despre Steinhardt, ... e ceva in comportamentul lui, care are in comun cu excentricitatea sur-realistilor.
Am un prieten care e sur-realist convins, si-ar da viata pentru toti membri acelui curent, i-ar nimici pe toti cei care au ceva "contra" de zis.
Stiu ca Roy il cunoaste bine, insa la nivel de impresii prin lectura doar, eu recunosc in Steinhardt ceva din "cochetaria" sur-realistilor ...
Era de altfel o boala a epocii, un curent ...
Ehei, viatza inainte de razboi era interesanta...
Mama imi spunea ca se invartea prin diverse cercuri de boema, literatura si filozofie.
A fost in bune relatzii cu Eliade, a fost prietena cu Camil Petrescu si cu altzi scriitori (din cate tzin minte, parca mi-a povestit ca i-a cunoscut si pe Toparceanu si Minulescu)... era aceasi lume in care s-a format si Steinhardt.
Din nenorocire, generatzia asta, in mod sigur foarte capabila, a fost daramata de venirea regimului comunist. O parte au mers la inchisoare, o alta parte au facut compromisuri.
Iar de generatzia care a aparut in timpul regimului comunist, cred ca nu e cazul sa vorbim.
Da, Roy,
insa mama ta era o femeie paralizant de frumoasa, sint convinsa ca toti erau morti dupa ea ...
Camil Petrescu insa era un mare nationalist, Eliade la fel ..., poti zice ce vrei despre comunism, insa nu uita nici legionarismul.
Din acel lot de boemi, literati si filozofi, eu am ramas doar cu Sebastian si Cioran.
Sebastian, pentru faptul ca mi-a aratat cum m-as fi simtit eu daca soarta ar fi vrut sa traiesc vremurile acelea ... (cu toate ca maica-mea, care le-a trait, nu-l respecta, il considera prea mushy-washy),
Cioran, fiindca chiar cu afilierile lui din tinerete, a fost un om care mereu isi punea sub indoiala propriile ginduri (un bolnav chinuit, cum mi l-a descris cineva), ... spre deosebire de acei care le aveau clare si de neclintit.
adaug si acest link, cu toate ca nu le contine pe toate, si nici pe cele care m-ar fi interesat pe mine:
365 de intrebari incomode
Seherezado,
Multumesc inca odata pentru raspunsul de pe Ziua si link-ul catre blog-ul acesta. Si multumesc si lui Roy pentru ca tine blog-ul (daca il tine el, daca e altcineva, ii multumesc aceluia:))
Si imi cer scuze ca intru rar pe internet (fie forum sau blog) In conditiile de timp pe care le am, blog-ul e cel mai potrivit.
Acum pe text:))
Io am zis:
" CINE sunt cei care au criticat Romania dupa. Din marturiile lui personale, sunt multi dintre cei care erau cam rosii inainte. El nu cu sionistii s-a razboit, ci cu conationalii comunisti trecuti in tabara sionismului dupa aceea.., "
In nici un caz nu am zis ca "E ca si cum in acea perioada evreii nu puteau fi decit fie comunisti, fie legionari. "
Eu am zis ca, din marturiile lui Steinhardt, multe dintre cele mai critice voci evreiesti la adresa poporului roman apartin unor fosti rosii. Acum as adauga "trecuti de urgenta la sionism dupa ce Stalin a ordonat valul de teroare antisemita".
In germana as fi folosit Konjunktiv I :)) (es gebe, es sei.., etc). "Din marturiile lui"
Sigur ca pare o chestie "avocateasca" (cum ar fi spus dispretuitor Steinhardt) Totusi mi se pare important sa discutam despre acelasi lucru:))
Pentru ca, repet, desi nu am prea mult timp, chestiunea mi se pare interesanta si o sa imi fac din cand in cand vreme sa o continui. Desigur, daca o sa vrei si tu:)si/sau altcineva:)) de pe aici.
Felix
Felix,
imi pare bine ca ai razbatut prin strimtoarea labirintica care pina la urma te-a condus la blogul nostru ...
ma voi gindi la cele scrise de tine, si iti voi raspunde, ...
deocamdata vreau sa stii ca nu am zis ca "ai zis" ci ca "e ca si cum ai sustine" (o fi poate la fel de eronat, insa e mai mult o eroare care tine de mine).
sper sa discutam in continuare, si cred ca va intra si roy in discutie, ca el e cel mai legat sufleteste de subiect.
si, bineinteles, esti binevenit la toate subiectele care te intereseaza sau nu, postate pe blog.
pe curind.
Felix,
Mersi, insa meritele nu-mi apartzin, eu contribui numai cu postari si comentarii.
In tot cazul, welcome to the blog!
Seherezado,
Cred ca, desi chestiile procedurale sunt importante, se cade sa nu le dam preeminenta asupra chestiunilor de fond. Chestiunea de fond care ma fascineaza pe mine, si care cred ca si pe tine te intereseaza, e cea a portretului evreilor comunisti in scrierile lui Steinhardt.
El a urat crezul lor din adancul inimii (nu si pe ei). Citate din el, scoase din context, sunt folosite pentru sustinerea unor teze antisemite.
Cel mai rau este ca teza "evreii au adus comunismul" a fost si este folosita intru justificarea bolii psihice numite antisemitism.
Mai ales acest din urma fapt face foarte grea discutia despre problema. Caci nici macar pentru o secunda nu am de gand sa merg pe acelasi drum cu o boala psihica. Si nu intentionez sa formulez o teza de genul: "Da, dar.., "
("dar si evreii de atunci" .., samd)
Cred ca e importamt sa intelegem pozitia lui Steinhardt.
Prin analogie ma gandesc la un tip ale carui postari pe forumul de la Ziua ne sunt adeseori antipatice multora dintre noi: Sobru. Cand citesc uneori ridic din umeri. Alteori ma enervez, uneori polemizez cu el. Daca il citesc, pentru mine este important, ba chiar are si efecte: imi creste pulsul, mi se ridica tensiunea. Pot chiar sa discut in afara Forumului cu un prieten despre asta. Pot sa filozofez pe marginea unor erori de gandire ale postarilor lui samd.
Dar daca nu citesc (nu am timp sau nu am chef) ce scrie el, nu imi face nici un rau, si nici un bine. Cum nu are nici un efect asupra cititorilor Ziua care nu intra pe Forum. Cum nu are nici un efect asupra celorlalti 22 milioane de romani.
Este el reprezentativ pentru romani? Sau pentru cititorii Ziua? Sau pentru forumisti? Cum nu sunt sociolog nu pot sa ma pronunt. Pe mine nu ma reprezinta.
Revenind la Steinhardtz si evreii comunisti din perioada interbelica, si anume la cei pe care ii descire el, vedem ca ei nu erau pentru el niste oameni oarecare. Era prietenul sau Bellu Silber cel bolnav de comunism, erau surorile (sirenele le zice intr-un loc) Rabinovici in casa carora era invitat la ceai, era doctorul care a tratat-o pe mama sa in faza finala a bolii ei, erau ziaristii "din Sarindar" cu care a polemizat uneori.
Pe ei i-a ascultat spunand/scriind enormitati inainte de '45. I-a vazut crescand in ierarhia de partid si facand rau de acolo (in timp ce el nu gasea de lucru iar Noica avea deja domiciliu fortat). Aceleasi nerozii le-a auzit de la judecatorii care l-au condamnat, si (intr-o forma agramata) de la gardieni.
Apoi a vazut cum, cand roata s-a intors, fostii rosii s-au transformat peste noapte in sionisti, si-au luat valea directia Israel, si cei mai multi dintre ei au inceput sa acuze de acolo "anti-semitismul romanesc".
Inca odata, nu ma refer la "evrei" in general, ci in mod concret la cazurile de care povesteste el. Oameni concreti facand fapte concrete. Cu ei "s-a rafuit" Steinhardt in ceea ce a scris.
Sunt ei reprezentativi numeric pentru poporul evreu? Sigur ca nu. Sunt ei importanti in istoria ideilor omenesti? Nu stiu caci nu sunt istoric. Sunt ei importanti pentru Steinhardt? Sigur ca DA. El nu a pretins niciodata ca ar fi istoric. El a marturisit despre el si despre ce i s-a intamplat lui, in viata lumeasca si in cea spirituala. Atat.
Pnetru un istoric scrierile lui pot fi o sursa de informare, dar nu o Biblie de referinta. El nu a pretins niciodata ca detine adevarul in mod complet.
De aceea consider ca cei ce preiau citate trunchiate din Steinhardt ca sa isi sustina antisemitismul fac o dubla frauda:
- citeaza trunchiat si intorc sensul.
- se folosesc de o amintire care nu e a lor si ii dau un caracter absolut.
Felix
Felix,
Numarul evreilor in Partidul Comunist inainte de 1944 (cel care avusese circa 1000 de membri) a fost minoritar, insa relativ la populatzia evreiasca a Romaniei a fost mare.
Am citit diverse aprecieri care sustzin ca ar fi fost intre 10 si 20% (adica maximum 200 de persoane din 1000).
De asemeni in Securiatea dinainte de 1950, erau circa 10-12% evrei, adica cam 1000. Stiu ca Dilema a publicat pe undeva un studiu, poate il cauti acolo.
Cam greu de primit teza ca "evreii au adus comunismul in Romania" cand ne uitam la numarul lor in elita conducatoare a acelor ani.
Intrebarea este cat de evrei se simtzeau acesti comunisti evrei.
O parte din ei au fost comunisti adevaratzi, care vedeau in comunism o religie internatzionala si care au crezut ca comunismul va rezolva problema minoritatzilor.
Cu cat ocupau un post mai inalt, cu atat stergeau mai puternic orice "pata" de judaism care ar fi putut sa-i intineze.
Nu practicau traditia sarbatorilor evreiesti, nu vorbeau idish sau ebraica, s-au indepartat cat au putut de judaism ca religie si de evrei ca natziune.
Exact ca comunistii romani care in afara ca vorbeau romana, aveau mai mult in comun cu rusii decat cu romanii.
O buna parte din comunistii evrei au platit cu viatza atasamentul lor prostesc la comunism.
O alta parte din comunistii evrei au facut-o din oportunism, exact ca si romanii. Din 1944 pana in 1959 PCR-ul s-a umflat cam de 1000 de ori, majoritatea cu oameni care au vazut in noua oranduire o ocazie sa-si imbunatatzeasca conditziile personale.
Oportunismul evreiesc a fost mai dificil pentru comunistii evrei decat pentru cei romani, pentru ca evreii trebuiau sa-si demonstreze patriotismul inca mai mult decat romanii neaosi.
Din aceasta cauza, s-au purtat rau cu semenii lor; tzin minte si azi o poveste pe care mi-a povestit-o tata, despre unul din sefii evrei din institutul de proiectari unde lucra.
Cand un alt sef cu numele de Georgescu i-a povestit ca "il sapa sionistii" (adica evreii), seful evreu i-a spus "Da-i afara, tovarase Georgescu, da-i afara".
Acelasi porc evreu, cand s-a plictisit sa se joace de-a comunistii (sau poate a cazut in dizgratzie, pentru ca la cadre nu s-a uitat ca era in fond un minoritar) a plecat in Sion, unde a devenit nare director de fabrica, membru in Consiliul Stintzific al Israelului si si-a incheiat cariera intr-un mod linistit pe care desigur nu il merita.
Din pacate, cand Israelul a creat legea intoarcerii, a hotarat sa dea cetatzenie israeliana automata tuturor evreilor, fara deosebire intre nemernicii (care au facut rau nu numai romanilor ci chiar propriilor lor concetatzeni) si ceilaltzi evrei.
Si asa au ajuns in tzara fosti colonei de Securitate, fosti ziaristi otrape comuniste si alte feluri de lighioane.
Marea majoritate si-au declarat pacatele la Shin Bet, nu li s-a facut nimic, au fost avertizatzi doar sa nu mai faca pe comunistii si cu asta au deschis o noua foaie in viatza.
Iar o mica minoritate, nu s-au putut debarasa de anti-evreismul care le-a intrat in sange si si-au continuat existentza de taratori in acelai style, doar ca au facut- o in Israel sau prin alte partzi in Occident.
Autoritazile israelien au fost din pacate prea ingaduitoare cu putorile astea.
Felix,
Referitor la studiul pomenit de Roy, mai sus, postasem articolul respectiv la Ziua.
Posibil ca nu l-ai observat la timpul respectiv.
Te scutesc de-al mai cauta in arhiva, asa ca, un singur ''clic'' te va conduce la
Dilema.
Odata ajuns in Arhiva Dilema, in coloana din stanga, dai clic pe ''Numere anterioare''.
Acolo, alegi luna Februarie, anul 2004.
Primul, Nr. 4 : ANTISEMITISMUL SI ANTISEMITII, in care cauti articolul Pogromul tacut : evreii si Securitatea, sub semnatura istoricului Marius Oprea.
Acesta este materialul la care s-a referit Roy.
Alternativ, iata si linkul din Ziua.
Roy,
Ca de obicei esti foarte bine informat in domeniu. Si ai oricum o competenta in plus fata de mine, si anume aceea de israelian:))
O singura mentiune as avea, in completare la ce ai scris tu.
Mie unuia imaginea evreului fost comunist (acum transfug), care vine cu caciula in mana la evreul sionist (acum in plina indeplinire a visului pe care l-a intretinut zeci de ani) imi pare a avea o anume ironie a istoriei in ea.
Cat era "in paine", fostul comunist injura de zor "junta de la Tel Aviv" Acum trebuie sa recunoasca ce mult a gresit, atat fata de neamul evreiesc cat si fata de istorie.
Imaginea cu pricina seamana cu imaginea lui Ilici Iliescu semnand aderarea Romaniei la NATO si contempland din pozitia de senator aderarea Romaniei la UE.
Nu e drept, dar e teribil de comic.
Felix
p.s. b.d. roy, multumesc pentru articolul cu pricina. Il citesc de indata.
george-felix: "Mie unuia imaginea evreului fost comunist (acum transfug), care vine cu caciula in mana la evreul sionist (acum in plina indeplinire a visului pe care l-a intretinut zeci de ani) imi pare a avea o anume ironie a istoriei in ea... Acum trebuie sa recunoasca ce mult a gresit, atat fata de neamul evreiesc cat si fata de istorie."
eu nu am deloc imaginea asta.
eu nu cred ca ne putem uita la perioada aceea, doar prin prisma Romaniei, sau doar prin prisma evreilor ...
in brambureala aia generala de atunci, nu cred ca a gresit cineva,...
a fost o epoca de curente ideologice, care s-au manifestat pe toata planeta, in care s-a implicat intr-un mod "activist" generatia juna si in putere a tuturor tarilor, de toate etniile ...
intelectualii, artistii, s-au simtit animati de ideea de a schimba lumea, ... chiar si non-intelectualii, proletarii, oameni care de curind au invatat sa scrie si sa citeasca (o abilitate noua la nivel de mase pe vremea aceea) ...
s-au simtit in mod sincer "angajati" direct intr-o miscare sau un curent ... gata sa-si dea viata pentru o idee...
doar ideologii, manipulatorii, conducatorii politici dornici de putere au fost oportunisti la vremea aceea ...,
dar nu majoritatea ...
multi s-au dus benevol sa lupte in Spania, sa-si jertfeasca viata, ...
noi,... desi traim vremuri tulburi, nu mai avem astfel de porniri, ...
eu nu imi acord dreptul de a-i judeca.
Post a Comment