Lantzul slabiciunilor

Povestea urmatoare a aparut in ynet-ul din weekend.

Este vorba de un israelian care a gasit o camera digitala pierduta pe strada. Ajuns acasa, a inceput sa se uite prin poze. Fotografiile erau dintr-o excursie in strainatate si intru cat o pereche era pozata de nenumarate ori, omul a hotarat ca aparatul este al lor.

Gandindu-se cum sa il restituie, tipului i-a venit ideea sa recurga la Internet. A scris un email, a bagat una din poze a perechei, si-a dat numarul de telefon (si bineintzeles emailul) si a anuntzat ca a gasit camera. Dupa care a expediat emailul la catziva prieteni cu rugamintea sa-l posteze mai departe.

Familia lui l-a luat putzin in ras dar... dupa numai 2-3 ore a inceput sa primeasca telefoane si emailuri. Nu, nu de la proprietarii camerei digitale, ci de la multa lume care il felicita pentru idee.

Apoi au inceput sa-l sune prieteni din copilarie si altzi cunoscutzi cu care pierduse legatura de zeci de ani.

In fine, dupa vreo 3 zile a sunat cineva care s-a declarat proprietarul si cand l-a intalnit, omul l-a recunoscut imediat, era tipul din poza.

Ziaristul care a publicat povestea primise si el emailul, a telefonat din curiozitate si asa a auzit toata povestea. Omul care descoperise camera era obosit de cate telefoane primise iar ziaristul i-a propus sa publice un articol, printre altele cu scopul de a anuntza ca s-a gasit camera.

Ziaristul l-a intrebat care a fost cea mai neasteptata conversatzie primita si omul i-a spus ca o cucoana l-a intrebat daca s-a gandit ca poate omul era casatorit si ca in poza aparea sa petite amie? Nu, asta nu luase in consideratzie.

Ziaristul a vorbit si cu cel care pierduse camera. De fapt o pierduse sotzia lui si erau tare mahnitzi, cand deodata oamenii au inceput sa-i opreasca pe strada si sa le spuna ca s-a gasit camera. Cineva i-a furnizat emailul si asa a ajuns sa recupereze pierderea.

Eu unul nu am primit emailul, dar mi-a placut articolul. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea.