Sunday, April 22, 2007

Don Quixote and The Narrative "Self" ...


"Once upon a time a philosopher wrote an article called ‘Don Quixote and The Narrative Self’. He commenced by saying: In this essay, I will discuss the question of whether our selves are constituted by narratives, ie stories. Are we like Don Quixote, whose self was created by his reading of medieval romances: are we Homo quixotienses, the narrative self? Or are we rather like the protagonist of Sartre’s novel Nausea, Antonin Roquentin, whose life did not form any narrative unity? Are we in other words rather Homo roquentinenses?

The idea that our life is a story is by no means new. Thus the great bard Shakespeare said that life “...is a tale told by an idiot, full of sound and fury, signifying nothing.” (Macbeth) However, it took philosophers some time to discover the philosophical import of this view of life. It was actually a German chap called William Schapp who first gave this age-old idea a philosophical twist. He maintained that we live our lives in a host of stories, which have connection with the stories of other people in various ways; so actually, our selves are nothing but cross-sections of stories. Our identities are created by a vast web of stories, as is our relationship with reality. We understand and identify things by placing them in the stories we tell about them: just like selves, things do not really exist outside of stories. We are caught in this narrative web because we cannot exist outside of it. There is a world-wide web of stories: the world is that web.

Schapp’s main book was published fifty years ago, and was ignored by the philosophical community of the day. But in recent years, ideas resembling those of Schapp’s have become increasingly influential. What I call narrativism, the view that we are Homo quixotienses, is becoming quite popular.
What could explain this change in the intellectual climate? I think that one of the things which brought about this pro-narrativist change is the downfall of modernism in literature. Modernists such as French writer Alain Robbe-Grillet wanted to do away with ordinary storytelling. Ordinary stories were regarded as superficial and without any power to show the real nature of human life. Human life is simply not like a narrative, the modernists thought. This anti-narrativism had its heyday when Schapp was writing his books, so no wonder he was ignored.
Then in the Sixties post-modernism arrived on the scene and telling stories in novels became all the rage again. Great storytellers like Gabriel Garcia Marquez were the darling of the literati. Believing in the redeeming quality of stories is now in vogue. Every day someone publishes a book telling you how you can become rich/ famous/happy/popular by telling stories.
[...]

Who has not read
The Arabian Nights ? Who does not remember the cunning princess Scheherazade, who saved her life by telling the Sultan excellent tales? She had to go on recounting stories in order to evade death; similarly we must go on narrating in order to stay who we are.
Thus, if Scheherazade is our mother, Don Quixote is our father, and we are narrative beings. Homo sapiens is indeed Homo quixotiensis. "

(full article by Stefán Snaevarr ...
here )

11 comments:

vics said...

ca tot se vorbeste despre mine, ... un altul care m-a apreciat a fost marele Borges (nu imi mai amintesc de unde am luat acest citat, ... insa precum zice si maestrul, eu am voie):

"... Also within the prologue, Borges explains the need for the tale to be interesting, evoking the image of Sheherezade's narratives of the 1001 Nights.
'No aspiro a ser Esopo. Mis cuentos, como los de las Mil y Una Noches, quieren distraer o conmover y no persuadir'.
(I don't aspire to be Aesop. My tales, like the tales of the 1001 Nights, are entertaining or moving, not persuasive).
The reader, like the brutal caliph, needs to be entertained, and this becomes the prime objective of the storyteller.
As a result of this need, the 'real' content of the tale becomes subordinate to its ability to engage the reader.

This aspect Borges plays within an earlier tale La muerte y la brújula (Death and the Compass). Near the beginning of the tale, the character Treviranus suggests to the protagonist, Lönrot, who is investigating a murder, the name of the possible murderer.
Lönrot dismisses this hypothesis as 'posible, pero no interesante'... ; Lönrot would have been unable to fulfil his destiny as the entertaining character within a fiction if he had solved the crime at the outset of the story.

The need for the tales to be entertaining, regardless of their historical accuracy or authenticity is mirrored in Borges' absolute dismissal of the need for originality.
In this respect, the storyteller is perfectly at liberty to recount the tale regardless of whether he is the tale's original composer. Thus Borges claims in the prologue of El informe de Brodie that 'unos pocos argumentos me han hostigado a lo largo del tiempo; soy decidamente monótono';
(just a few plots have pursued me over the years; I'm distinctly monotonous), a detail which accounts for the repetition of themes to be encountered within his writings.
"

Anonymous said...

ioi, prinzessa!

Spune sincer, ai un mic neastampar cautator? Sa fie de la primavera, sau este o chestiune mai serioasa?

Daca-mi dai voie, da...,stiu ca-mi dai, ma incumet sa fac un mic rezumat al filosofiilor celor doi, MacIntyre and Ricoeur: Se ia un fir de par, se crapa in patru, una dintre parti se mai crapa inca o data in patru si apoi cu aceasta foarte fina parte rezultata se scarpina usurel in urechea dreapta. Urmarea este ca vom simti un placut fior alunecand pe sira spinarii.

Iti multumesc ca m-ai scos din politica romaneasca...

In legatura cu cititorul care are nevoie sa fie entertained, poate nu-ti vine sa crezi, dar sunt multi, chiar multi, ce nu cauta sa se simta neaparat bine, ci mai degraba sa afle scopul acestei treceri a noastre prin viata.

Mi-mi pare ca indepartandu-ne de momentul initial al Creatiei, gandurile si aspiratiile oamenilor se indeparteaza si ele de scopul original. Atunci, in mod firesc, zburdarile intelectuale, inclusiv cele imaginative, nu ii odihnesc, dimpotriva, le da o falsa energie si ii indeamna sa mearga mai departe, in directia opusa...

vics said...

Afla, Fat Frumos din patronizing Canada, ...
ca inca de cind eram o copilitza ma fermecau basmele (asta-i normal, vei zice, ... numai ca vezi tu, nu mi-a trecut niciodata, nici primavera nici dupa ...)

iar cind am mai crescut, am adaugat la categoria de basme si Decameronul si Don Quixote si Casanova, si Marquez, si Musil, si Proust, ... si pe toti acei ce reusesc sa tzeasa povesti picaresti sau panoramice, fara de sfirsit ... (nu pot sa sufar ideea ca o carte se poate termina, ... de aia Povestile mele se intind pe 1001 de nopti, nu de alta ...)

referitor la commentul tau:
"In legatura cu cititorul care are nevoie sa fie entertained, poate nu-ti vine sa crezi, dar sunt multi, chiar multi, ce nu cauta sa se simta neaparat bine, ci mai degraba sa afle scopul acestei treceri a noastre prin viata." ...

dar cine ti-a spus tie ca "entertained" aici, are conotatia aia de "hlizeala" pe care i-o acorzi tu ?
citeste mai cu atentie, ca doara vorbeste Borges "...distraer o conmover y non persuadir" ...

of of of ca important mai esti ...
si zi asa, ailalti 2 despica firul in paishpe dind cu fiorul pe spinarea ta ... tot e bine, zic eu.

Ia spune, te-ai gindit cite prostioare ai reusit sa aduni doar in aceasta jumatate de fraza savanta ? te citez:
"... dimpotriva, le da o falsa energie si ii indeamna sa mearga mai departe, in directia opusa..."

ce e aia "o falsa" energie ? energia e energie ...
ce e aia "in directia opusa" ? directia e o linie, ... poate vorbesti de "sens" opus ..., insa Creatia aceea nu invaluie totul ?
in orice sens ai lua-o ?

Tema pentru acasa: du-te si vezi filmul Viridiana a lui Bunuel si sa-mi spui ce ai inteles, daca te tot dai mare legat de "... momentul initial al Creatiei, gandurile si aspiratiile oamenilor se indeparteaza si ele de scopul original."

Anonymous said...

Vai, prinzessa! am realizat un adevar crud pentru mine: nu sunt eu Fat Frumosul dorit de tine, nici macar daca m-am suit pe scaunel ca sa te ajung. Am vazut eu ca esti frumoasa si inaccesibila, dar mi-am facut curaj si am zis "ca doar n-o fi d-na profesor Zoe Petre, sa ma toace la virgula, in fond nu cred ca a pus materialul acolo, doar asa ... pentru autoadmiratie, ci asteapta reactii".

Pe Roy il stiu de homo politicus, Neamtul e tare obosit si oricum nu-i pe felia lui, si daca m-am uitat bine, n-am mai vazut pe nimeni altcineva. Asa ca m-am trezit eu sa dau cu degetele de tastatura.

Da, ai dreptate, nu directia este opusa, ci "sensul" este opus.

Ce pacat ca mi-a trecut vremea cand primeam teme pentru acasa ...

vics said...

briel: "... Am vazut eu ca esti frumoasa si inaccesibila ...,"

cum ai vazut ? ai click-at cumva pe imaginea mea din postare? ... este o ilustratie indrazneatza a lui
Umberto Brunelleschi, pentru care cruelul sultan i-a taiat capul, spre amarnicul meu regret, ca si Umby era un mare amator de basme ...

vics said...

"Da, ai dreptate, nu directia este opusa, ci "sensul" este opus..."

sa afirmi ca eu am dreptate, e un pleonasm, draga Briel, ... si fireste ca nu as fi fost o "d-na Zoe" cu tine, de nu te-ai fi legat de idolii mei ...

mai rau, ai incercat sa-i trivializezi, ceea ce eu nu accept din partea unora ca tine ... de la care am pretentii de prinzessa.

pentru Viridiana, mi-ai multumi ... m-ar interesa parerea ta.

Roy said...

Eu pot sa ma laud doar cu faptul ca am invatzat sa citesc pe la 4 ani jumate (mama era exasperata cu pofta mea de povesti, asa ca recurs la solutzia cea mai simpla), iar la 7 ani am pus mana pe Decameron pe care l-am citit cu nesatz din scoartza in scoartza fara sa intzeleg substratul.

vics said...

"Decameronul" merita a fi citit si a 2-a oara, la o virsta mai matura, ... este extrem de actual, stilul este de o placere adictiva ...

exista un site superb:
Boccaccio

nici nu stiti cit ma doare sa divulg adresa secreta, ...sint extrem de posesiva cu site-urile artistice pe care le gasesc pe web.

enjoy ! click-ati peste tot, ... ilustratii superbe, harti vechi, picarescul traseu, societatea, moravurile religioase ...

veti vedea de ex. cind ajungeti la "The Plague, as literary motif", cit de tare se asemeana reactia societaii de ATUNCI la ravagiile unei epidemii necunoscute, cu reactia societatii de ACUM (prin 1980 si ceva), la momentul aparitiei AIDS ...

Roy said...

Wow! Un site grozav!

Si zi asa, le tzii ascunse in maneca?!

Anonymous said...

Acum vreo luna am citit o cronica relativ elogioasa despre romanul lui Jane Smiley (are un Pulitzer pentru roman), Ten Days in the Hills. O poveste care se petrece in California, pe durata a zece zile, imediat dupa invadarea Iraqului. Un mic grup de insi din lumea filmului (dar nu numai), liberali angoasati ca vine sfirsitul lumii, vegetarieni, anti-Bush, pro-Kyoto etc. dar cu... Mercedesuri in garaje, niste nulitati ignorante si pline de bani plingindu-si de mila... Unii chiar se asteptau ca, dintr-un moment in altul, sa ploua cu bombe iraqiene peste California neavind, evident, nici cea mai vaga idee unde e Iraqul si cam ce inseamna el.

Razboiul din Iraq e Ciuma din Decameronul!

Dupa cum scria cronicarul literar, asemanarea cu Decameronul merge chiar mai departe: zeci de pagini de sex explicit. Wow!

Am zis ca, una peste alta, ar putea fi o lectura interesanta, ca sa nu mai zic ca eram curios cam cum descrie un Boccaccio cu fusta chestiile mai picante.

M-am chinuit cu primele o suta de pagini (din vreo 500), dupa care am azvirlit-o cit colo. Ingrozitor de plicticoasa. Acum, ca mi-am reamintit de ea, am aruncat o privire pe parerile cititorilor de pe site-ul amazon.com. Trebuia s-o fi facut dinainte...

Sint total de acord cu primii doi care si-au intitulat postarile:
Into the trash
si
I never knew that SEX could be so boring.

Sigur, sint si adulatori...

vics said...

ah Xray, intr`adevar, in ce plasa ai cazut ...
au nu stii ca acei care cauta doar sex-explicitisme nu stiu ce e aia orgasmul ?
Cum ti-ai putut imagina ca Boccaccio ar putea fi egalat in zilele noastre caracterizate prin "lipsa de masura" ...
in domeniul picanteriilor, care la el sint presarate dupa o reteta strict calibrata, doar atit cit sa nu strice apetitul ...

uite un exemplu in care autorul localizeaza nu doar in spatiu dar si in timp ... nu e uimitor felul sferic in care reuseste el sa dospeasca fructul timpului scurs de la creatia Fiului lui Dzeu ca sa atinga pirgul taman in anul de gratie 1348, in care se pregateste sa dea drumul povestirii ...?

"Dico adunque che già erano gli anni della fruttifera incarnazione del Figliuolo di Dio al numero pervenuti di milletrecentoquarantotto, quando nella egregia città di Fiorenza, oltre a ogn'altra italica bellissima, pervenne la mortifera pestilenza ..."