"Mucosul de care va vorbesc nu vazuse nici un alt sat in afara de Lisa. Citea, poate, tocmai in iarna aceea primul roman politist din viata sa (a doua carte citita dupa Biblie): Omul din Maroc. Dar nu pricepea nimic, probabil, si, evident, habar n-avea cam pe unde se afla Marocul. Nu sunt sigur nici ca auzise de Bucuresti! Tot ce stia e ca romanii s-au batut cu turcii si ca "Domnul Stefan" ii snopise in bataie pe pagani. Inca nu descoperise nici faptul ca de Craciun oamenii obisnuiesc sa faca daruri. Din motive pe care, eventual, le pot intelege, dar nu le pot lamuri altcuiva, in Lisa nu se dadeau cadouri. Nici pomi de Craciun nu existau, desi padurile de brad se gaseau prin preajma. Glumind, desigur, as zice ca Mos Craciun se temea de haitele de lupi care se invarteau in noptile de iarna in jurul satului.
Dar in lumea inapoiata din Lisa (spun "inapoiata" desi stiu ca autenticitatea nu depinde nici de progres, nici de cultura) exista ceva ce nu mai intalnesc azi. O stare speciala de Craciun. O magie care dispare cand locul sinceritatii e luat de agitatie. Craciunul de care imi amintesc eu avea ceva tainic, ocult (adica, "ascuns", nu ceea ce intelegem acum prin "ocult"). Craciunul de azi e lipsit de mister. A devenit "petrecere". Cand vad la televizor buluceala din supermarketuri, nu ma pot impiedica sa-mi spun ca nasterea lui Iisus a ajuns si ea o afacere. Ce taina, ce mister poti gasi in acest Craciun impartit intre urari conventionale si publicitate? Va spun sincer, pe mine ma lasa indiferent. Sau, chiar, ma oboseste.
Nu cred ca e vorba doar de faptul ca la batranete memoria infrumuseteaza inceputurile, dandu-le un sens pe care nu l-au avut, poate, si ca noutatile par terne. In Lisa existau colindatori adevarati. Chiar daca nu pronuntau bine unele cuvinte. Poate mai exista si acum. Nu stiu. Dar ma indoiesc [>>... ]"
Dar in lumea inapoiata din Lisa (spun "inapoiata" desi stiu ca autenticitatea nu depinde nici de progres, nici de cultura) exista ceva ce nu mai intalnesc azi. O stare speciala de Craciun. O magie care dispare cand locul sinceritatii e luat de agitatie. Craciunul de care imi amintesc eu avea ceva tainic, ocult (adica, "ascuns", nu ceea ce intelegem acum prin "ocult"). Craciunul de azi e lipsit de mister. A devenit "petrecere". Cand vad la televizor buluceala din supermarketuri, nu ma pot impiedica sa-mi spun ca nasterea lui Iisus a ajuns si ea o afacere. Ce taina, ce mister poti gasi in acest Craciun impartit intre urari conventionale si publicitate? Va spun sincer, pe mine ma lasa indiferent. Sau, chiar, ma oboseste.
Nu cred ca e vorba doar de faptul ca la batranete memoria infrumuseteaza inceputurile, dandu-le un sens pe care nu l-au avut, poate, si ca noutatile par terne. In Lisa existau colindatori adevarati. Chiar daca nu pronuntau bine unele cuvinte. Poate mai exista si acum. Nu stiu. Dar ma indoiesc [>>... ]"
"Moartea nu e "un sfarsit". E "sfarsitul". N-am, probabil, deschideri metafizice, nu pot depasi convingerea ca unica "imparatie" e aici, oricat ar fi ea de mizerabila.Cum locuiesc singur, nu stiu ce ma poate astepta. Am momente cand, din pricina accidentului cerebral, trebuie sa fac eforturi pentru a pronunta bine cuvintele. Nici cu inima nu stau prea stralucit de vreme ce am dificultati de respiratie cand merg mai repede. Mai nou, vechile mele avarii de la coloana s-au agravat. Din cauza lor si a spondilozei indeosebi, am dureri de cap continue si trebuie sa ma indop cu pastile de Saridon. Cine se uita in sertarele mele da peste o intreaga farmacie. Dar dragostea de viata e un sentiment parsiv! In fiecare dimineata, cand vad cerul limpezindu-se, redescopar senzatia sacrului, desi v-am marturisit ca nu sunt un om religios.Credeti, cumva, ca "a iubi prea mult viata" si "sinuciderea" nu sunt compatibile? Eu as zice ca aproape se presupun. Probabil, [>>... ]"
"Niciodata n-am iubit viata mai putin superficial decat acum. Vreau sa spun: mai apasator, mai trist, mai tragic. Gnosticii zic ca Dumnezeu e neindemanatic, de aceea opera lui are multe greseli. Dupa parerea mea, ideea e falsa. Dovada modul in care Dumnezeu a conceput batranetea, unind in ea doua impulsuri contradictorii, care fac din aceasta varsta cea mai profunda si mai zadarnica experienta. Pana la batranete, nu prea avem timp sa ne intrebam care e sensul vietii. Suntem ocupati sa traim. La batranete, avem timp (chiar prea mult!) s-o facem, dar atunci ne izbim de o descoperire penibila: viata are un sens doar daca nu-l cauti! [>>... ]"
(Daniel Cristea-Enache: Fragmente din volumul Convorbiri cu Octavian Paler, in pregatire)
11 comments:
fireste ca de la funeralii nu a lipsit nici Calugarul, care a lansat un frumos strigat condoleant ...
Oamenii din Lisa au gravitat si inca graviteaza, cei care n-au plecat in occident, in jurul manastirii de la Sambata de Sus, inchinata martirilor Brancoveni. Are, cred, cea mai bine pusa la punct biblioteca manastireasca, o intrece pe cea de la Rohia.
In Tara Fagarasului pamantul cu greu da si altceva decat cartofi, sfecla si putin porumb. Oamenii au vite, mai mult bivolite negre ca smoala si cu laptele foarte alb si gras. Muncesc de dau in branci si au traiuri decente.
Din aceeasi zona este si parintele Staniloaie, care isi aminteste cam aceleasi lucruri cu Paler si Cioran.
Pentru ca am avut mosi in Rasinari am petrecut multe vacante acolo si spun drept ca n-am auzit vreun localnic sa se laude cu Cioran, in schimb erau mandri ca mitropolitul Andrei Saguna se odihneste la ei.
Intr-o carte minunata, un om care avea o mare durere pricinuita de decesul cuiva apropiat, il intreaba pe un preot batran si imbunatatit ce este moartea. Acela ii raspunde: Ce vorbesti acolo?...Moartea nu exista... Odata ce am venit la viata, nu ne vom mai intoarce niciodata in nefiinta din care am fost chemati.
Seherezada,
Frumoase texte ai gasit ca sa ne luam ramas bun de la Octavian Paler. Multumesc, mi-a facut placere sa le citesc.
Ehei, nostalgia pentru zapezile de alta data...
Si eu imi amintesc de urbea bunicilor mei, cu chioscul unde luam masa, serile in gradina cu dulceatza de visine a bunicii ascultandu-i pe cei mari si neintzelegand o iota, cu prunii, tufele de zmeura si cartofii din gradina, cu bautul tzapului de bere la Gradina Natzionala, cu mersul la cinema in trasura.... La bulivar birjar!
Nu-i de mirare ca Medelenii au avut un succes enorm.
In fiecare din noi moare ceva cand parasim meleagurile copilariei sau ale tineretzii.
cum spunea un elev corijent:
"Poetul nu s-a despartit niciodata de satul pe care l-a parasit ..."
Da, frumos mai scrie Paler ..., sper ca ati observat ca se poate clik-a pe [....], (nu mi-a venit sa scriu "more")
Va salut si va rog sa-mi permiteti o contributie un pic in afara "trendului"...:-)
Desigur, despre morti numai de bine, totusi critica literara/ politica este permisa. Nu atacuri la persoana!
Nu ma omor dupa scriitura ziaristica a lui Paler. Mi se pare incrincenata si egocentrica. Ca sa luam, de exemplu, patriotismul, itzi da senzatia ca nu ii pasa atit de tzara cit de felul cum simte el fatza de tzara. Sau cum zice englezul, oricare ar fi problema in discutzie, "it's all about himself".
In plus, traiectoria lui politica m-a dezamagit. Cind a devenit din membru CC al PCR Golan de presa am fost entuziasmat, stiind priza pe care o avea la cititori ca scriitor de valoare. Dupa 1996 insa a schimbat tabara in mod brutal, in stil sorinoroshcastanist (sau, ma rog, ioncristoist) lovind fara mila in CDR. Dupa aceea i-a casunat pe americani cu care a sters pe jos, asimilind intreaga America cu corectitudinea politica (cind de fapt se invirtea in cercuri universitare anti-americane!)
Acum, chiar inainte de a muri, se napustea la gitul lui Basescu cu furia unui Geoana.
Il regret pe scriitorul O. Paler; am probleme cu ziaristul si comentatorul politic O. Paler.
Salutare Golane, welcome pe blog!
Ai vreo recomandare ce jurnalisti romani merita sa fie cititzi?
Eu citesc acum cartea lui Traian Ungureanu "Razboiul timpurilor- declin occidental si asediu islamic". E scrisa in forma de articole. O recomand.
Salut Roy, imi pare bine ca va revad
Traian Ungureanu este o alegere excelenta. Nu stiu motivele pentru care a plecat de la BBC (sau concediat?) dar are experienta lucrului intr-o mare organizatie de presa si nu sufera de diletantismul majoritatii semnatarilor de rubrici romani (ca altfel nu pot sa-i numesc).
Cine imi mai plac mie: unii dintre editorialistii de la Ev. Zilei, Cartianu, Lupea si Mihaies. Dna Zoe Petre este foarte valabila ca "syndicated columnist" :-)) - mai scrie adica pe ici pe colo, nu doar intr-un singur ziar, P.M. Bacanu la RL, Mircea Toma de la Catzavencu (nu stiu daca mai este pe acolo, revista a decazut puternic de cind a intrat pe mina tinerilor fesenisti) si cred ca mai sint destui, doar sa mi-i amintesc.
Facind abstractie de orientarea ziarului, Ev Zilei mi se pare cel mai profesionist iar Adevarul cel mai ne. Cind te gindesti ca in 1997, abia aparute pe internet, Adevarul lui Tinu avea tzinuta, in timp ce bulina rosie EvZ a lui cristoiu era portdrapelul presei de scandal! Uite-asha se-nvirte roata...
Da, Ungureanu scrie bine si mai ales cu punctul pe i.
Zoe Petre e singura de la Ziua care merge. Dar cei mai sinistrii sant Alexe, Munteanu, Cornea si Solomovici. Si-a format Rosca o echipa superba!
Buna Golane,
iti dau dreptate in legatura cu ziaristul,... probabil o deformatie profesionala de polemist,
insa ca scriitor, isi deapana frumos gindurile, imi place sa-l citesc (mi se intimpla rar cu scrierile in romaneasca de azi)...
Buna Seherezada
Ai dreptate, Paler este un scriitor de valoare. Asta nu i-o poate lua nimeni.
Roy
In ce priveste gasca de la Ziua, cred ca SRS, Alexe si Cornea iau caimacul. Dupa ei vine turma de soc a pesedelei in mijlocul careia se evidentziaza A. Severin. Apoi Tesu. M. Munteanu are condei si bune intentii, de aceea uneori o iert cind o ia pe aratura (nu intotdeauna!).
Post a Comment