Tesu Solomovici: "Romania Judaica - O istorie neconventionala a evreilor din Romania. 2000 de ani de existenta continua"

Mi-a cazut in mana nu de mult, aceasta istorie a judaismului roman. Doua volume groase cu un titlu de un kilometru, intrunind aproape 900 de pagini. Opurile sant cartonate, din pacate legatoria lasa de dorit si paginile cam scartzaie, anuntzand ca intr-un viitor apropiat volumele se vor descompune in capitole independente.

Titlul (“o istorie neconventionala”) mi-a sarit imediat in atentzie si m-am intrebat: ce poate fi neconventional in aceasta “istorie”?

Raspunsul pe scurt: well, e greu de vazut in cartea asta o "istorie", termenul potrivit este brambureala; Tesu, cu ale carui nazbatii ne delectam in paginile lui “Ziua” nu s-a dezmintzit nici aici.

Din cele 900 de pagini despre “2000 de ani de existenta continua”, primilor 1900 de ani le sant dedicate cam 10% din carte, restul este un amalgam de fapte istorice din perioada ante si post belica, portrete de evrei romani mai mult sau mai putzin cunoscutzi, filozofii si politici de mahala a la Tesu, explicatzii despre religia mozaica, antisemitism, sionism, etc, etc, etc. Nu cautati un fir istoric (sau chiar neistoric) pentru ca nu exista. Tesu ataca pe toate fronturile, sau cum spunea umoristul canadian Stephen Leacock "Contele se azvarli pe cal si o porni ca un nebun in toate directziile".

Pe ce se bazeaza Tesu cand scrie aceasta “istorie”? Cartea nu are trimiteri la materialele folosite de el si nu are un index de nume asa ca cine vrea sa se descurce in aceasta incurcatura de matze, o face pe socoteala sa. Tesu a si gasit un motiv pentru aceasta lacuna considerabila pentru o carte de istorie; cu o modestie grandioasa declara ca “nu am vrut sa-i epatez pe cititori si cu atat mai putin pe istoricii de profesie cu o eruditie de parada, am apreciat insa ca o bibliografie selectiva e necesara” si ne trimite la o scurta lista de 300 de titluri, pe care e greu de crezut ca le-a citit.

Cand Tesu se foloseste de citate lungi cu mare darnicie si are grija sa le prezinte in bold si in italice. Problema este ca de obicei nu aminteste titlul cartzii din care este scos citatul si ce-i mai grav este ca uneori uita care text este al sau si care este citat, deci cartzile sant o salata de font obisnuit, bold si italics din care iesi pur si simplu naucit.

Desigur o sa spunetzi: bine, bine, astea-s chestii de forma… poate ne spui ceva despre contzinut?

Pai ce sa va spun despre contzinut, nu v-am spus doar ca este o brambureala? Tesu a a facut o compilatie uriasa si cartea contzine pe ici, pe colo fragmente interesante. Din pacate, alaturi de ele, pe sute de pagini se etaleaza mii de date nefolositoare pentru marea majoritate a cititorilor, expuse in stilul stravechiului cantecel “La Bacau, la Bacau, intr-o mahala / S-a-ntamplat, s-a-ntamplat o mare dandana”.

De exemplu, pe cine va interesa ca Premiul “Margareta Sterian” a fost acordat “unei doamne a spiritualitatzii noastre” raspunzand la numele de Amelia Pavel, precum si pictoritzei Maria Constantin, istoricului de arta Radu Bogdan si pictorului Toma Hirth?

Sau ca Premiul “Jaques Pineles” a fost acordat lui Itzik Shvartz-Kara? Sau ca Premiul Shevet Iehudei Romania” a fost acordat lui Rahel Ackerman, Shimon Abramovici, in timp ce Premiul Irina Gorun-Bercovici a fost acordat…

OK, OK! Vad ca o luatzi la goana, asa ca ma opresc aici desi este vorba de nu mai putzin de 10 pagini de premii (cu numele premiilor si premiantzilor in bold!), insa toata pierderea este a voastra :-)

Cartea lui Tesu este plina de fotografii si biografii de evrei: alaturi de figurile cunoscute ale stabilor comunisti sau ale intelectualilor evrei care au adus un aport considerabil stintzei si artei romanesti, exista un puhoi de date si fotografii ale unor ilustrii necunoscutzi.

Vretzi sa stitzi cine este Adrian Marcus – “turismul cu suflet”? E unul cu care jucam poker cand eram studinte in Haifa si care a abandonat studiile facandu-se agent de voiaj la agentzia lui Brebu. Tesu ne poveste pe o pagina intreaga despre traiectoria sa pe firmamentul turismului israelian, precum si cine au fost parintzii lui, unde a stat in Bucuresti (C.A Rosetti 34, coltz cu Praporgescu – te pomeni ca exista acolo vreo placa comemorativa). Ca sa nu-l uitam, Tesu ne serveste si cu poza lui.

Sau bogata “arhiva pictografica evreiasca” cu aproape 500 de de figuri… ii putetzi gasi acolo pe Puiu Peretz – fotbalist, Bernard Ursu – bijutier, Jeny Ursu – bijutiera, I. Kaufman – ghid turistic, Tova Bin-Nun- manager, Mor Pista-Herscovici de profesie neclara, Adela Schuller – optician, Iosef Spatz – instalator, Iosub Leibovici – presedintele comunitatzii evreiesti din Husi, Sani Siva – eleva (nu arata rau, cred ca i-a placut lui Tesu), Silvia Grisaru – functionara, Iancu Solomovici – croitor, Clara Davidescu – cosmeticiana, Beno Spodheim, chelner si pictor… In fine, cu catzel si cu purcel.

Sa incheiem aceasta trecere in revista cu copertele: Pe cea din volumul I, apare o poza a lui Tesu la masa de lucru, in chip de bard cu pixul in mana si cu biblioteca hopa tzopa langa el. (Am observat ca bibliotecile ies bine in fotografie, multzi oameni politici se lasa intervievatzi pe fond de biblioteca). Dar pe mine nu m-a interesat biblioteca ci masa lui Tesu. Cum e turcul si pistolul, sau mai bine zis, cum e masa de scris a lui Tesu, asa sant si cartzile lui.

Pe coperta volumului II apare pretzul. Pe natives ii costa echivalentul a 21 Euro sau 28$, insa Tesu o tzine pe a lui: “In other country 100 $”.

Adica circa 66 $ la kilogram. Cam scump caviarul asta, Tesule. Mai curand luam avionu si cumparam cartea in Romania.