"Ho cominciato a scrivere Kaputt nell'estate del 1941, all'inizio della guerra tedesca contro la Russia, nel villaggio di Pestcianka, in Ucraina... Prima di tornare in Italia divisi il manoscritto in tre parti, affidandole al Ministro di Spagna ad Helsinki, Conte Augustin de Foxa, al Segretario della Legazione di Romania ad Helsinki, Principe Dino Cantemir, e all'addetto-stampa Titu Michailesco. Dopo una lunga odissea, le tre parti del manoscritto pervennero finalmente in Italia. Nel luglio del 1943 mi trovavo in Finlandia: non appena ebbi notizia della caduta di Mussolini, tornai in volo in Italia e mi recai a Capri, per attendervi lo sbarco degli alleati, e a Capri, nel settembre del 1943, terminai l'ultimo capitolo di Kaputt. Nessuna parola, meglio della dura, e quasi misteriosa parola tedesca Kaputt, che letteralmente significa 'rotto, finito, andato in pezzi, in malora', potrebbe dare il senso di ciò che noi siamo, di ciò che ormai è l'Europa: un mucchio di rottami" (dalla prefazione alla prima edizione di Kaputt di Curzio Malaparte)Iata si o recenzie recenta, referitoare la editia Kaputt in limba romana, care abordeaza printre altele si controversiile legate de notorietatea autorului, ...
dar mai ales eforturile de minimizare, ignorare a subiectului si de discreditare a scriitorului, trecut pe lista "asa-zisilor scriitori care ne privesc rau" (E.Uricaru, Complexul Malaparte):
Prof.Dr. Mihai Dinu GHEORGHIU
11 comments:
Am mai postat despre Malaparte mai demult, pe un alt blog ...
Este printre scriitorii preferati ai mamei mele, care a trait pogromul de la Iasi si care a ramas impresionata cind, ajunsa in Frantza, a vazut ca evenimentul fusese totusi mentionat, ... si inca cum !
Recomand cartea (si nu doar pentru acel capitol)...
Recenzia prof. Mihai Dinu Gheorghiu (link`ul este in postare) are o fortza neasteptata (in opinia mea), ... exprima totalmente "fara manusi" opinia sa care, sint convinsa, nu a picat bine in rindul intelighentiei romane.
Despre Malaparte se zicea chiar ca nici nu a fost prin Romania ..., insa exista marturii ...
Venind vorba despre o controversa avuta cu Eliade si Cioran la restaurantul "Modern", unde se aflau impreuna cu scriitorul italian Curzio Malaparte, Tutea...
dintre comments la postarea mea de pe un alt blog, singura demna de mentionat, apartine unui anonim,
(nu ca as fi de acord cu opinia lui, insa este opinia unui om care l-a citit)
iat-o:
Aug 26,2006 Anonymous said...
Despre soldatii romani intalniti pe frontul din rasarit, Malaparte scrie ca sunt niste tarani ignoranti care n-au pus mana in viata lor pe un surub, pe o piulita sau motor. Niste primitivi fata de masa uriasa de lucratori mecanizati ai URSS-ului. Tot scriitorul italian mai spune ca acesti insi inapoiati, dand prin satele rusesti de portretul lui Stalin, scriau dedesubt: Aiurea. Atat doar; verdictul nostru glumet cand ceva nu-i in ordine.
O data, intr-un sat, Curzio Malaparte, simpatizant al fascismului in tinerete - se intampla sa vada un portret si mai mare al dictatorului pe fundalul unui decor industrial gigantic. La pagina 57 a editiei italiene, scriitorul marturiseste ca rupsese cu mana lui partea de jos a afisului pe care "marlanii" scrisesera iarasi Aiurea...
Ah, Malaparte! Sa confunzi cultura cu o cantitate de otel lucrata sub amenintarea garbaciului... Sa nu fi prins finetea zeflemelei romanesti... O vorba de duh, care, prin distanta ironica si bunul ei simt civil, anticipa dezastrul utopiei materialiste... Dar asa fusera toti intelectualii fanatici de stanga, ceea ce s-a verificat si la noi... Curios e ca, molipsit de umorul romanilor, Malaparte incepuse si el sa exclame aiurea, ca noi, cand refuzam absurdul...
Totusi, nici un scriitor strain nu a fost captivat de fondul afectiv al limbii romane, ca Malaparte, savurand umorul latin pastrat in starea lui genuina in Carpati. De ce, acestui autor nervos, hiper-rafinat, ii vine din cand in cand s-o dea pe romaneste? El, care, exclama in text romaneste "la naiba, la dracu cu toti si cu toate"? Sau care, amintindu-si de un amor de-al lui din Iasi, suspina "of, Marioaro!"?...
Mai sunt apoi imprecatiile corespondentului de razboi vazand ororile, injurand ca noi. Scrisul, stufos, febril, incarcat de atatea referiri la cultura, la arta, literatura europeana, are in el o scumpa urzeala aristocratica. Discutiile scriitorului cu nobilimea italiana, germana, franceza, poloneza, cosmopolitismul textului, un adevarat tur de forta pentru traducator, fraze intregi in engleza, germana, rusa, poloneza, in latineste si chiar si in finlandeza... Numai cand este suparat sau induiosat la culme, altceva Malaparte nu gaseste sa spuna decat ce spunem si noi la bucurie, la necaz... Acuitatea ideilor si observatiilor lasa deodata loc trairilor si spontaneitatii vietii.
Scrisa in 1943 si aparuta in 1944, opera de baza a lui Curzio Malaparte poarta drept titlu expresia germana definind dezastrul total, desi autorul pretinde ca ea ar proveni din ebraica, de la cuvantul kopparoth. Discutabil. El isi explica singur alegerea: "Nu exista nici un alt cuvant mai nimerit decat aceasta expresie nemteasca dura si misterioasa." Kaputt! Cum ai expira, invins, aerul din piept, dintr-odata, abandonand totul.
Martor patimas al grozaviilor constatate pe campul de lupta, Malaparte a fost acuzat pe drept cuvant de un antigermanism rautacios sau violent la fel de inuman ca si antisemitismul. Subconstientul sau justitiar il impinge deseori sa caricaturizeze si sa batjocoreasca natiunea germana, spiritul ei, lasand in plan secund tot ce a dat lumii Germania in filozofie, stiinta, muzica, tehnica, de-a lungul veacurilor. Dupa terminarea razboiului, scriitorul se angajeaza in "razboiul rece" al vremii vorbind despre militarismul german, despre reinarmarea Germaniei, sustinand ca poporul german este inapt pentru democratie. Defaimare. Acuzatii ce par ciudate astazi noilor generatii avand sub ochi realitatile prezentului. E limita. E marginirea ideologica a unui scriitor foarte bun, subiectiv insa, fanatic, spirit revansard...
Totusi, ce elogiu! Sa n-ai cum sa le spui nemtilor ca sunt distrusi decat tot cu o vorba de-a lor, Kaputt. E ca si cum, in metafizica universala, "lucrul in sine" n-ar suna perfect decat in cadenta sa originala: Das Ding an sich...
Despre Curzio Malaparte s-ar putea spune ca reprezinta in publicistica, eseu, reportaj ce a reprezentat Malraux in romanul politic al secolului XX.
In numele amandurora, hazardul sau soarta a introdus o particula ironic-nobiliara, substantivul care, si in italiana si in franceza, indica Raul, - Mala-parte, Mal-raux.
Intrebandu-l o data de ce isi alesese acest pseudonim bizar (numele adevarat fiind Kurt Suckert) Mussolini primise un raspuns glumet din partea scriitorului - bun prieten in tinerete cu dictatorul - zicandu-i ca e doar o replica prevazatoare la Bona-parte, s-a vazut cum sfarsise corsicanul!
S-a speculat ideea ca aceasta stratagema onomastica ar fi ascuns in ea un despotism bovaric, o inclinatie bonapartista, pe dos, introdusa in republica literelor, o nevoie de a soca cititorul. Ca sadismul descrierilor sale macabre, "afectarea cinica" a relatarilor, insotita de "penibile dulcegarii si sentimentalisme" ar proba un dezechilibru, defulat in scris. E umanitarismul impins pana la utopic, tipic epocii. "Aiurea!" ar face azi Malaparte, daca ar fi ramas lucid...
In ciuda atator scaderi, avem de a face cu un scriitor de anvergura ce si-a lasat pe obrazul veacului iscalitura energica. Dar ce interesant, la acest autor, sa se refere cu atata simpatie la noi, romanii...
Sa citesti Kaputt, azi, pare o nascocire. E cum ai viziona simultan un film de groaza combinat cu o conflagratie mondiala crancena in plina desfasurare.
Mersi Sehe,
Foarte interesant material.
Cand am fost la Bucuresti am cautat cartea la anticariate, din nefericire este imposibil de gasit.
O alta carte aparuta mai recent si care descrie atmosfera perioadei respective este "Athenee Palace" de R.G. Waldeck, corespondenta evreica a lui Newsweek la Bucuresti. Carte captivanta.
Mersi Sehe,
Foarte interesant material.
Cand am fost la Bucuresti am cautat cartea la anticariate, din nefericire este imposibil de gasit.
O alta carte aparuta mai recent si care descrie atmosfera perioadei respective este "Athenee Palace" de R.G. Waldeck, corespondenta evreica a lui Newsweek la Bucuresti. Carte captivanta.
Roy, ce se intimpla cu tine ? de ce dublezi ? la 2 ore diferentza ??
Ma balbai :-)
Asta e un bug de-al lui blogger.
Iata un altul innebunit de carte, editorul si ing.de sunet la filmele lui Coppola, Walter Murch...
tipul chiar a facut o prima traducere (neoficiala) a cartii in engleza, ca nu putea suporta ideea ca nimeni nu auzise de ea:
"It is impossible to overestimate the effect Kaputt had on me. I became (and remain) a little unbalanced on the subject: reading it resembled falling into a waking dream. I could not understand why I hadn't heard of Malaparte before, nor why Kaputt was not required reading for every citizen of the Twentieth Century. Its revelation of the inner workings, personalities, and experiences on the "other side," by a creative and sympathetic intelligence, is like a report from the interior of Chernobyl."
Iar cine viziteaza insula Capri, poate arunca ochiul peste superba Casa Malaparte ... mai mult de atita nu se poate, ca apartine unor nemti ...
Casa Malaparte a fost folosita de Jean Luc Goddard in filmul sau, Le Mépris, cu Brigitte Bardot, Michel Piccoli, Jack Palance ...
Post a Comment