Syrian nuke affair is about domestic US politics; Israel only a supporting actor
by Nahum Barnea, ynet, 25/04/2008
WASHINGTON – In this play, Israel finds itself in a role it is not accustomed to: The supporting actor. This story is not about Israel. Rather, it touches on the roots of American foreign policy and a domestic political struggle that Israel has nothing to gain from.
The order of priority for Israel in this affair is first of all Syria, followed by North Korea. The Americans are first of all concerned about North Korea, and then, far behind it, Syria.
On Thursday, several hours before the briefing that revealed the circumstances of the Syrian reactor’s bombing, the House Foreign Affairs Committee held a discussion on the Syria question. Committee members were aware of what they were about to heart behind close doors.
Both the Democrats and the Republicans issued scathing criticism against the Administration. The Democrats did so because they were given a golden opportunity during the elections campaign. The Republican Right did so because the agreement signed between the Bush Administration and North Korea drives it crazy.
The miserable character in this affair is US Secretary of State of Condoleezza Rice.
The agreement with North Korea was Rice’s only tangible achievement in her more than three years at the State Department. She clung to this agreement even when Administration officials realized that the North Koreans were violating it.
Thursday’s revelations presented Rice as a sucker, and worse than that, as someone who betrayed her duty. If she fails to secure an Israeli-Arab agreement in the seven months she has left in the post, she will be leaving the Administration with an empty bag – just like the pervious Secretary of State, Madeleine Albright.
To paraphrase a senior official in the Foreign Affairs Committee, Israel is discovering in this affair that it a small vessel sailing in rough seas. It should be careful.
*May 12*
940: Sixty-two-year-old Eutychius of Alexandria, the Greek who wrote *Nazm
al-Jauhar*, a history, of what some may consider of dubious accuracy ...
9 comments:
Saraca Condy Rice. Daca era alba nu ajungea in postul ala. Una din concesiile republicanilor facute nenorocitei aleia de corectitudine politica.
Scoala multa, inteligenta, cultura. Cinta si la pian. Si tot degeaba. Ceva ii lipseste.
In ultimul timp l-a presat pe Olmert sa dea voie palestinienilor sa lucreze in Israel.
Olmert a dar drumul la cateva mii. In unul din centrele industriale s-au prezentat zeci de palestineini plus 3 teroristi.
Rezultatul: 2 israelieni mortzi, doua familii distruse. Dar Condi si-a facut treaba.
Bine ca nu vrea sa fie VP lui Mc Cain.
Abu Mazen s-a intors shucarit de la Casa Alba. A vazut ca americanii nu prea vor sa preseze Israelul pentru imbunatatzirea vietzii palestinienilor.
Te pomeni ca dna Rice o fi auzit ceva de cazul de mai sus?!
Condoleeza Rice este o doamna care s-a achitat de misiune elegant, in conditii extrem de grele pentru politica externa americana. Articolul asta este facut sa dea cu piatra, pe baza unei analize initiale superficiale.
Conoleeza Rice reprezinta administratia americana. Nu face chestii de capul ei. Mi se pare curios american-bashingul din presa israeliana. Aia te suporta cu tot sufletul iar tu dai in secretarul de stat american pe un pretext cel putin dubios.
Asa trebuie sa stea lucrurile intre doi parteneri egali, care se si sprijina dar nici nu uita de interesele lor primordiale ...
Daca e ceva de criticat, e normal sa se critice.
Americanii sprijina Israelul din tot sufletul, ... dar la fel si Israelul ii sprijina pe americani din tot sufletul ...
si in acelasi timp ambele tari isi urmaresc interesele lor.
Insa cind au loc greseli, ele sint mentionate ... Si greseli se fac, ... chiar si de americani.
In ciuda lui "their best judgement", Israelul a cedat in fatza presiunii americane de a permite participarea "hamas`ului" la acele alegeri care l-au adus la putere ..., ceea ce si USA recunoaste ca a fost o mare greseala Rice Admits U.S. Underestimated Hamas Strength.
Pentru Israel astfel de greseli sint extrem de costisitoare.
"S-a achitat de misiune elegant".
Depinde care a fost misiunea.Daca misiunea a fost sa impiedice proliferarea tehnicii atomice a Coreei de Nord (si eu cred ca una din tzinte a fost asta) atunci este vorba de un esec, fara doar si poate.
Departamentul de Stat este format in mare majoritate dintr-o grupa de oameni care nu au habar despre ce vorbesc.
Numai doua exemple: Israelul s-a opus alegerilor palestiniene din cateva motive. Unul din ele era ca palestinienii se angajasera ca nu vor participa la alegeri partide care neaga existentza Israelului. Al doilea motiv era aprecierea ca Hamasul va lua alegerile si va intra in regiune Iranul prin intermediu Hamasului.
Sharon s-a opus si a fost presat mai ales de Condoleeza Rice.
Ce s-a intamplat, se stie.
Anul acesta, Bush si Condi Rice si-au pus in cap ca o sa fie pace intre Israel si palestinieni. Insa e clar ce o sa fie: administratzia americana mizeaza pe Abu Kaka, un impotent care nu e instare sa fie serif in orasul lui, dar mite sa ia hotarari.
Deci urmatorul esec este pe drum.
In ce priveste "american-bashingul din presa israeliana", asta este o super generalizare incorecta.
Presa israeliana si publicul israelian este in general foarte favorabila Americii, pe de alta parte avem o presa libera.
In ce priveste articolul, el consemneaza ce s-a intamplat in par,amentul american. Atacuri din ambele directzii, democratzi si americani la adresa lui Rice.
Esecul tratatului cu coreeni in ce priveste proliferarea tehnicii lor este un fapt cat se poate de clar.
Hmmm, acum vad ca Sehe atinge exact acelasi punct, Hamasul.
Insa mai pot fi date si alte exemple. De exemplu Siria.
Siria putea fi neutralizata de pe "axa raului" pe doua cai: sau sustzinand un acord de pace intre Israel si Siria (nu intru in analiza daca este bun sau rau) sau facandu-l pe baby Asad chisalitza, prin atac direct sau calcandu-l puternic pe bombeu libanez.
Si ce s-a intamplat: absolut nimic. Americanii s-au opus categoric tratativelor de pace intre Siria si Israel, pe de alta parte Asad creste si infloreste si este din ce in ce mai legat de Iran si Hezballah.
Care este politica aici? Cineva s-a achita de ceva cu eleganzta?
Coreea de Nord ramine in mintile oamenilor legata de vizita altui secretar de stat, Madeleine Albright, care s-a pupat cu Kim si a participat la mari manifestatii populare.
Golanu,
Ceea ce conteaza cu adevarat este the buttom-line si nu style-ul.
Si Kissinger a facut-o in style de premiul Nobel in Vietnam, insa toata lumea stie ce s-a intamplat cu oamenii Vietnamului de Sud.
Ca sa nu mai vorbim de Rabin/ Peres/ Arafat - in acelasi style de premiu Nobel si vedem realitatea sub ochii nostri.
Post a Comment