UPDATE ... la o postare mai veche.
Mme cercetator Marta Petreu s-a gindit sa scoata o noua carte (nu doar un studiu, cum isi propusese ...) despre adevarata figura a lui M.Sebastian, ... despre cum adevaratul lui caracter a fost "mistificat" si falsificat "cu premeditare" spre a fi prezentat cititorilor naivi drept o victima a imprejurarilor ...
Titlul cartii: "Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian"
Iata si un articol aparut recent (Iulie 2009) in revista Observator Cultural: Interview cu Marta Petreu . (Pe mine personal ma incearca greatza.) A se citi si comentariile ....
Mme cercetator Marta Petreu s-a gindit sa scoata o noua carte (nu doar un studiu, cum isi propusese ...) despre adevarata figura a lui M.Sebastian, ... despre cum adevaratul lui caracter a fost "mistificat" si falsificat "cu premeditare" spre a fi prezentat cititorilor naivi drept o victima a imprejurarilor ...
Titlul cartii: "Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian"
Iata si un articol aparut recent (Iulie 2009) in revista Observator Cultural: Interview cu Marta Petreu . (Pe mine personal ma incearca greatza.) A se citi si comentariile ....
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~//~~~~~~~~~~~~~~~~~
Postarea mai veche, din Iunie 2008 :
Lume, lumeee ..., mare polemica mare !!!
Totul a inceput de la cica o stire-"bomba" aruncata de Marta Petreu, o cercetatoare si documentarista extrem de serioasa, in "Romania Literara" (28Martie2008), intitulata
Diavolul si ucenicul sau..., la care lumea a amutit pentru o clipa.
Au urmat in doua runde, ripostele lui Radu Cosasu din "Dilema Veche" (Apr2008):
Demonizarea lui Sebastian (I);
Demonizarea lui Sebastian (II)
ambele urmate de raspunsul lui Marta Petreu la un asemenea "perdaf", in "DilemaVeche" (Mai2008):
Petreu catre Cosasu , la care si Cosasu raspunde cu 3 rinduri ...
Asistam abia la inceputul polemicii. Va urma ...
Cu nerusinare, ... bietul Sebastian va fi martirizat pe rotissor in continuare ...
Read More...
Legat de notorietatea sa postuma: Sint convinsa ca Sebastian ...
(1) ar fi abhorat ideea publicarii jurnalului sau intimissim in acea stare bruta, apoi
(2) ar fi fost jenat daca nu ingretosat de asanalele si odele inchinate lui si,
(3) in mod cert, ar fi fost totalmente ultragiat de reprezentarea eronata a personalitatii sale. Nu asta era el, nu asta a vrut el sa spuna ...
Insa ceea ce mi se pare totalmente DEPLASAT, e ca ... idiotii zilei de azi (crema intelectualitatii, chiar caimacu`), dupa ce i-au creat un portret fals, ... pe care ACUM incearca sa-l demoleze ...
nu numai ca nu-si recunosc propriile prostii si erori de judecata si interpretare, ...
dar se si calca pe picioare care mai de care pe care, incearcind sa-l invinovateasca in primul rind pe Sebastian cel mort demult, ... pentru erorile lor de reprezentare.
Urmariti mai jos polemica ..., care abia a inceput .
Totul a inceput de fapt cu mult inainte, prin 1926 ..., cind liceanul Sebastian este descoperit de Nae Ionescu, pe atunci preşedintele comisiei sale de bacalaureat si este invitat de acesta să colaboreze la revista Cuvântul.
Ca junele Mihail Sebastian a fost totalmente cucerit de figura carismaticului filozof, logician, jurnalist Nae Ionescu, (pe vremea aia cunoscut ca initiatorul curentului filozofico-metafizic numit "trăirism")... , este lucru arhicunoscut, exista numeroase referiri despre aceasta infatuare din trecut, chiar si in Jurnalul anilor 1935-1944.
Pe vremea aceea din pdv politic, Nae Ionescu era deja destul de radical de dreapta, un mare monarhist carolist (al 2-lea), apropiat regelui, ... se pare ca prin 1933 intre rege si N.I. a avut loc o mare cearta, si acela e momentul in care Nae Ionescu devine in mod fatis un ideolog al "legionarismului şi un apologet al fascismului românesc - influenţind tânăra generaţie, determinând mulţi intelectuali ai vremii să se îndrepte spre extrema dreaptă... "
Pina in acel moment de rascruce (1933), Mihail Sebastian a imbratisat si el ideile de dreapta ale idolului sau, cintindu-i in mod jenant in struna in citeva din articolele sale politice din revista Cuvintul.
Jurnalul lui Sebastian (1935-1944) incepe dupa ruptura lui Sebastian de Nae Ionescu, si trateaza pe indelete depresia si tormentele care inca le mai incearca legat de aceasta ruptura dureroasa, inca incredibila in capul lui, el in pofida dezamagirii, inca iubind figura celui pe care l-a considerat maestru, ... plingind indurerat la moartea lui.
38 comments:
Evident ca prin diverse bloguri au si inceput sa curga comentarii de tot felul ...
iata drept ex. un comentariu jubilant, cu titlul:
"Evreul fascist"
Tot a folosit la ceva polemica lui Radu Cosaşu cu Marta Petreu (autoare care nu mi-e neapărat simpatică, dar, când se documentează aşa, e greu de contestat): l-a dovedit pe "angelicul" Mihail Sebastian de "revoluţionar de dreapta". Iată că în Bucureştiul interbelic a fost posibil şi acest lucru: evreul legionar.
De câteva minuţele, am citit replica Martei Petreu în Dilema Veche, nr 221, 8-14 mai 2008, şi de atunci nu pot înceta cu nişte hohote de râs acre-voioase.
Mihail Sebastian, evreul, a fost şi el fascistoid la 26 de ani! Sper că această dezvăluire (oricum, de multă vreme bănuită prin "cercuri", cunoscută de însuşi venerabilul dilematic) îi va pune naibii la locul lui Jurnalul de fals purist, prea mult mitizat după '89.
Cosaşu ţine, de data asta, mai orbeşte partea consângeanului său decât pe cea a Adevărului. Mai urmează să o acuze pe d-na Petreu de antisemitism.
(Cristian SÎRB - masa_pustie)
Indiferent de veleitatile lui de editorialist politic, mi se pare absurd ca Sebastian sa fie considerat un ideolog politic al unui anume curent din acea perioada ...
Iata citeva zefire politice apartinind lui Sebastian, publicate in "Rampa", 25 martie 1935, (pe care le-as considera valabile mai mult pentru ziua de AZI, decit pentru perioada in care au fost scrise):
„in ultima vreme ne-am lasat prada politicii si toate obsesiile noastre sint de ordin politic. Formule grosolane, simple pina la absurd, convinse pina la teroare, staruie in vocabularul nostru si, de acolo, trec pe nesimtite in gindirea noastra, in obisnuintele noastre.
Urmariti, bunaoara, gravele ravagii pe care le fac in mentalitatea actuala cuvintul „dreapta“ si cuvintul „stinga“. Sensul lor s-a dilatat bolnavicios si s-a intins din politica in cultura, in arta, in literatura.
In afara acestui unghi care masoara totul, nimic nu poate ramine liber, in alta sfera logica, in alt cimp vizual, pe alt plan de gindire. [...]
Numesc acest fel de judecata o judecata huliganica. Adica o judecata care face sa intervina criteriile politice pe un plan nepolitic. Este o confuzie de puncte de vedere, ce devasteaza lumea ideilor si o arunca prada tuturor pasiunilor joase, primare, nediferentiate. Un huligan este un obsedat. Salbaticia lui este, inainte de orice, mintala. Inteligenta lui, sensibilitatea lui a fost deformata pina la o anumita schema, dincolo de care nu mai intelege nimic. Este, fara indoiala, un inceput de dementa – inofensiva uneori, funesta alteori. [...]
Cu graba cu care consumam fenomenele si le supunem obsesiei noastre politice, vom izbuti sa inscriem toate elementele naturii, focul, apa si pamintul, in cite un partid. Omenirea merge cu pasi repezi spre o intelegere politista a lumii. Pe fiecare zi ce trece, complexitatea universului saraceste, misterele cad, existenta se simplifica si tot ce a nelinistit veacuri de-a rindul inima si mintea umana, incape umilit intre dintii acestui cleste cu gura cascata: dreapta-stinga.“
Dar, ca tot veni vorba, care este definitzia absoluta (inatacabila/discutabila) a fascismului. Notziunea asta se foloseshte foarte larg sa zicem. Una doua un fascist!
Inca o opinie ...:
"Socul eseistic al lunii a fost, fara nici o umbra de indoiala, substantialul studiu publicat de Marta Petreu in Romania literara nr. 12 si 13 din 28 martie, respectiv 4 aprilie, sub un titlu care face cat o defenestrare:
„Diavolul si ucenicul sau: Nae Ionescu – Mihail Sebastian”. Greu, daca nu imposibil de spus, ce a indemnat-o pe Marta Petreu ca, dupa atata sfanta inversunare pe „diabolicul”, atoatesulfurosul Nae si dupa intensele incercari de dezamorsare a mecanismelor legionaroide ale emulilor acestuia, mai mult sau mai putin patati cu acid antiiudaic, sa treaca la debulonarea soclului sebastianic folosind acelasi arsenal, aceeasi inversunare, aceeasi focalizare cu final reductionist.
O condamnare cand rece ca lama de stilet, cand patetica si involburata ca razbunarea unei menade.
„Documentele, citatele sunt irefutabile – recunoaste Radu Cosasu, stupefiat de rigoarea necrutatoare a demonstratiei: cat timp a fost in redactia Cuvantului naeionescian, timp de vreo 6 ani, intre 27 si 33, abia iesit din adolescenta, Sebastian «a fost – la fel ca multi colegi de generatie – un antidemocrat pe fata, un antiliberal inversunat, un simpatizant al fascismului mussolinian, un antieuropean rece si, complementar, un adept inflacarat al autarhiei Romaniei». Cu un «talent indracit», el a servit toate ideile diabolice ale ocrotitorului sau care, la randul lui, s-a servit, in evolutia spre un antisemitism deschis, de evreitatea lui Sebastian…” (Diabolizarea lui Sebastian, I, in Dilema, nr. 218 din 17–23 aprilie).
Sigur, aerul demonstratiei nu e strain celor familiarizati cu subiectul, in toata labirintica lui. Pacat ca nu vom sti niciodata, de fapt, ce s-a eliminat din Jurnalul lui Sebastian: inerenta zvonistica literara sustinea ca, pe de o parte, multe pagini de naeionescianita acuta, iar pe de alta ricanari la adresa comunitatii evreiesti bucurestene, cel putin in latura administrativa a acesteia.
In tot cazul, dincolo de aluviunile factologice – binevenite, orice s-ar spune – si de bemolul participativ pe care eseul Martei Petreu ar fi trebuit sa si-l impuna (nu de alta, dar autoarea se doreste o energie cat mai fidela Logicii si Argumentului), eu unul nu pot sa nu-i dau dreptate lui Radu Cosasu cand condamna, fie si piezis, schematizarea ansamblului: „Nu-i voi imputa (ar fi abuziv?), continua el, ca in densul fragment de eseu nu aminteste nici un rand de «articolele culturale» ale ucenicului in satanism, aparute tot in Cuvantul, tot in acelasi rastimp, simultane cu articolele politice (…)
Severa foarte la tot ce e «complementar» politic, cercetatoarea isi ia libertatea de a nu discuta complementaritatea, chiar perversa, dintre editorialistul de pe-a-ntaia si cronicarul literar de pe-a patra”.
Abia ce se linistisera, macar aparent, apele istorico-literare in privinta generatiei ’27 (la urma urmei, nici cartea lui Sorin Lavric despre legionarismul vremelnic al lui Noica n-a facut – minus Laszlo – nici pe departe valurile cu care ne obisnuisera cazurile „Felix culpa” sau Lavastine) ca, iata, dosarele reurca in boxa acuzatilor… cu acuzatori cu tot!"
(din Idei in Dialog, extras din "Enervari si depresii Culturale" de Dan C. Mihailescu)
"Dar, ca tot veni vorba, care este definitzia absoluta (inatacabila/discutabila) a fascismului.Notziunea asta se foloseshte foarte larg sa zicem. Una doua un fascist!"
Moshule, ...
de-oi fi tu sau vreo impersonare, intrebarea este buna, desi nu e legata de ceea ce incerc eu sa spun ...
Nu exista o definitie absoluta/inatacabila a termenului "fascist" si e drept ca se arunca cu el in stinga si in dreapta, ... la fel ca si cu termenul "antisemit" ...
Nu toti cei care au imbratisat idei categorisite drept fasciste, pot fi acuzati de fascism, mai ales ca termenul per se a fost inventat de italieni, ...
pe cind ceea ce ce e considerat si lipit ca "epitet" unora sau altora, este aplicatia lui practica exercitata de nemtii de sub Hitler ...
Asa ca de fiecare data ...
aplicarea unor astfel de etichete unor persoane...,
trebuie precedata de o analiza profunda a conjuncturii de timp, spatiu si a altor detalii care sa justifice in mod sferic valabilitatea lor.
Sehe,
Coincidentza: Tocmai in mica vacantza de doua zile, am planuit sa iau cu mine "Cum am devenit huligan".
Articolul postat vine la timp.
Roy,
lectura placuta !
vei avea ocazia sa faci o paralela intre polemica de`atunci (legata de prefatza lui Nae Ionescu ...)
si polemica recenta ... (intre intelectualii zilelor noastre).
sa nu fiu inteleasa gresit ...
pentru mine Sebastian nu e un erou, nu e un om cu un caracter deosebit.
In urma citirii Jurnalului ..., iata imaginea MEA legata de Mihail Sebastian ...
M.S. avea o personalitate de om slab, cu idei maretze, nu prea aprofundate ...,
el nefiind un homo politicus ...,
idei pe care de altfel le exprima cu voce tare in numele sau, DOAR atunci cind se afla sub un protectorat (vezi N.I.)
Ca multi evrei (si asta eu o consider drept o timpenie sisifica de`a evreilor, de la origine ...de care nu se vindeca indiferent de cite ori s-ar repeta),
el s-a complacut sa se manifeste cu acerbitate si chiar virulentza,
in rolul de instrument fidel in slujba unui idol de ale carui idei s-a simtit mesmerizat intr-un mod de`a dreptul pubertin, fara sa se gindeasca la implicatiile lor.
Se simtea bine in rolul de prima-balerina, intr-un mediu intelectual, printre intelectuali cu merite nobile, in care el sa fie egalul lor ...
Il enerva la culme sa aibe o caracteristica in plus (sau minus) acea de a fi evreu ...
ca doar el era scriitor ca si ei, evreismul in chestia asta ne-avind nici un rol.
Iar la romani (generalizez, dar am dreptate) mai mult ca la altii, separarea pe etnii este o meteahna veche ... netratabila chiar si azi.
Deci M.S. a putut trai okey in mediul intelectual de pina 1933, cu ideile lui elitiste, printre oameni fini care se abtineau de la a-l numi evreu, ...
iar M.S. era suficient de survival`ist ca sa-si continue prima-doneala, atita timp cit plaja realitatii ii permitea sa se auto-pacaleasca ...
Cind realitatea nu i-a mai permis-O, ... abia atunci au inceput tormenturile lui , auto-biciuirea lui, recunoasterea erorii ...,
dar si aceste suferinte si confesiuni, el nu le-a pronuntzat cu voce tare, ci prin strigate INTERIOARE, de Jurnal intim ...,
sint multe pasaje in care scria cum isi “inghitea” cuvintele ...
De aia maica-mea nu-l prea apreciaza pe Sebastian ...
Insa mie mi-e drag acest personaj slab, ... fiindca el este un om normal, asa cum sintem toti, ...
doar ca de la evrei mereu se cere mai mult ...,
doar ca evreilor mereu li se pun in kirka toate metehnele omului ...
EPILOG:
Eu nu pot sa inteleg cum un cercetator de talia lui Marta Petreu nu a vazut aceste trasaturi si aspecte ale personajului Sebastian, (pe care el nu le-a ascuns), ...
atunci cind i-a citit Jurnalul,
cum de se trezesc in ea abia ACUM aceste indignari, dezamagiri si revelatii, ...
ce credea ea, ca Sebastian era un Sacha Matrosov (= erou sov. din RM2, care a astupat mitraliera inamicului cu pieptul sau, la ce bun ?) ???
HuuuUuuoooOooo, ... intelectualitatea romana !!!!
Sehe,
Am citit-o si pe Petreu, si pe Cosasu si pe tine.
Analiza ta in ce priveste Sebastian mi se pare corecta; era un om slab, orgolios (pe undeva chiar scrie de asta) care s-a complacut elitei in care a trait si care cu prima ocazie l-a facut sa se simta ceea ce era.
Despre analiza coanei Petreu, asta chiar nu ma mira. Jurnalul lui Sebastian sta in gat multor romani.
Asa cum au creeat Comisia Holocaustului pe care dupa ce si-a publicat concluziile nu prea magulitoar, incearca sa o darame in fel si chip,
Asa cum au creeat Comisia Crimelor Comunismului a carei concluzii nu au fost nici ele pe placul lor, si pe care incearca sa o darame deasemeni,
Tot asa s-au zbatut sa publice Jurnalul lui Sebastian care le-a spus cateva adevaruri dure despre perioada adorabilului lor maresal, iar acum hei rup! incearca sa-l doboara si pe el.
Tehnica nu este sa vorbeasca despre Jurnal ci despre cel ce l-a scris pentru ca dupa dovedirea "ticaloseniei" lui, sa-l arunce la gunoi o data cu Jurnalul in stilul "Cum putem sa ne referim la acest Jurnal, cand cel care l-a scris este de o moralitate dubioasa?"
Gunoiul lui Petreu este inceputul campaniei politice. La sfarsitul ei, il vor ascunde pe Sebastian sub covorul uitarii si vor ridica inca o statuie iubitului lor maresal.
ooO roy,
vad ca esti mai rau ca mine ...
tu mai vezi si o conspiratie !
Parerea mea e ca Petreu sufera un pic de o manie a persecutiei cam speciala ...
munceste mult, cerceteaza adinc, si isi apropriaza concluziile pe care le trage in urma cercetarilor, ...
apucind-o pandaliile daca cumva si altii ajung la aceleasi concluzii.
A facut un mare tam-tam acu` citiva ani ... legat de una Lavastine care a scos o lucrare despre "Cioran-Eliade-Ionesco" ... Marta Petreu a considerat capitole din aceasta lucrare drept "plagiat" !!!
Am si eu pacatele mele ...
Ca tot omul care isi vede propriile sprijinite de literele tiparului, ...
am apreciat foarte mult la M.P. faptul ca a scris o frumoasa carte despre Cioran, corectind imaginea lui de "legionar" ... fiindca indiferent de polologhiile lui de junetze, Cioran nu a fost nici el un "homo-politicus" ci un om macinat de ginduri contradictorii...
Nu se poate compara cu activistul lipsit de dubii, Eliade ...
In legatura cu M.Sebastian, ...
acesta nu a fost un subiect in care M.P. s-a implicat prea profund, ... insa a participat la un Simpo dedicat Centenarului Sebastian (Israel, 2007), unde a tinut o prelegere despre "prietenia intre Eliade si Sebastian", pe care a caracterizat-o drept o prietenie "asimetrica", adica Sebastian i-a fost prieten lui Eliade, pe cind viceversa nu, ... tinind trup si suflet, pare-se cu Sebastian. Eu cred ca in mod sincer, insa ... simplist.
Abia acum, pregatindu-se sa scrie o carte despre intelectualitatea romana a anilor `30, ... a pogorit in arhivele statului si a gasit niste editoriale ale lui Sebastian la "Cuvintul" lui Nae Ionescu ...
drept pentru care, raminind perplexa, s-a apucat cu miinile de cap, exclamind:
"Aoleuuu! si eu pina acum am sustinut c`asa si pe dincolo, ... ce-o sa zica lumea? ",
drept pentru care ACUM, cind sa se publice lucrarile acelui Simpozion din Israel(2007) legat de Centenarul Seastian, ... tipa vrea sa inlocuiasca prelegerea ei de atunci despre prietenia "asimetrica", ... cu articolul "Diavolul si ucenicul sau" publicat in Rom.Literara la sf.Martie 2008 ...
cam urita treaba ...
A mai aparut un articol, in Observator Cultural, ...
inca nu l-am citit, ... doar il depozitez:
Ucenicul diavolului refuza subordonarea
Ei, nu cred in conspiratzii.
Dar dupa cum vezi, nu se mai discuta despre contzinutul cartzilor lui Sebastian ci despre persoana lui.
O strategie a la Katza. Sunt unii expertzi in a devia discutzia de la centru la periferie si de a o stramuta de acolo pe alte taramuri.
Dupa cum discutzia in jurul Comisiei de cercetare a crimelor comunsmului se rezuma acum la ce a fost tatal lui Tismaneanu.
am citit acum articolul din Observatorul Cultural ...
woW ! iata`l pe unul care-i da in cap lui mme Petreu fara sa se jeneze, spunindu-i cu alte cuvinte ...
adica parafrazez):
cucoana, ceea ce ai facut este inadmisibil, asa ceva nu se face ...
trebuie intii sa-ti formezi opinia ta despre Sebastian citindu-i toate opera, ... jurnalul, romanele, sa le pui in ordine cronologica (nu alfabetica), sa studiezi ce s-a spus despre el de altii etc,
actiune de pe urma careia, nu ai cum sa tragi o alta concluzie decit ...
ca M.S. nu avea nici un dram de legionarism si fascistoism in el.
Abia apoi sa incerci sa explici acele articole din Cuvintul si sa gasesti o cu totul alta explicatie pentru existenta lor ...
ha ha, mi-a placut baiatul ...
Geo Serban, oare cine-o fi ??
ei unde este
ts ...,
atunci cind lumea are nevoie de o parere "signifianta intelectual si cultural" ??
acum ar fi fost momentul sa apara, sa ne explice ce si cum ...
Mai exista o postare pe acest blog, intitulata ...
Centenarul Sebastian,
din Oct 2007.
Na, ca link`ul la articolul lui Dan C. Mihailescu din Idei in Dialog, nu a rezistat, asa ca plasez mai jos continutul:
"Socul eseistic al lunii a fost, fara nici o umbra de indoiala, substantialul studiu publicat de Marta Petreu in Romania literara nr. 12 si 13 din 28 martie, respectiv 4 aprilie, sub un titlu care face cat o defenestrare: „Diavolul si ucenicul sau: Nae Ionescu – Mihail Sebastian”. Greu, daca nu imposibil de spus, ce a indemnat-o pe Marta Petreu ca, dupa atata sfanta inversunare pe „diabolicul”, atoatesulfurosul Nae si dupa intensele incercari de dezamorsare a mecanismelor legionaroide ale emulilor acestuia, mai mult sau mai putin patati cu acid antiiudaic, sa treaca la debulonarea soclului sebastianic folosind acelasi arsenal, aceeasi inversunare, aceeasi focalizare cu final reductionist.
O condamnare cand rece ca lama de stilet, cand patetica si involburata ca razbunarea unei menade.
„Documentele, citatele sunt irefutabile – recunoaste Radu Cosasu, stupefiat de rigoarea necrutatoare a demonstratiei: cat timp a fost in redactia Cuvantului naeionescian, timp de vreo 6 ani, intre 27 si 33, abia iesit din adolescenta, Sebastian «a fost – la fel ca multi colegi de generatie – un antidemocrat pe fata, un antiliberal inversunat, un simpatizant al fascismului mussolinian, un antieuropean rece si, complementar, un adept inflacarat al autarhiei Romaniei». Cu un «talent indracit», el a servit toate ideile diabolice ale ocrotitorului sau care, la randul lui, s-a servit, in evolutia spre un antisemitism deschis, de evreitatea lui Sebastian…” (Diabolizarea lui Sebastian, I, in Dilema, nr. 218 din 17–23 aprilie).
Sigur, aerul demonstratiei nu e strain celor familiarizati cu subiectul, in toata labirintica lui. Pacat ca nu vom sti niciodata, de fapt, ce s-a eliminat din Jurnalul lui Sebastian: inerenta zvonistica literara sustinea ca, pe de o parte, multe pagini de naeionescianita acuta, iar pe de alta ricanari la adresa comunitatii evreiesti bucurestene, cel putin in latura administrativa a acesteia. In tot cazul, dincolo de aluviunile factologice – binevenite, orice s-ar spune – si de bemolul participativ pe care eseul Martei Petreu ar fi trebuit sa si-l impuna (nu de alta, dar autoarea se doreste o energie cat mai fidela Logicii si Argumentului), eu unul nu pot sa nu-i dau dreptate lui Radu Cosasu cand condamna, fie si piezis, schematizarea ansamblului: „Nu-i voi imputa (ar fi abuziv?), continua el, ca in densul fragment de eseu nu aminteste nici un rand de «articolele culturale» ale ucenicului in satanism, aparute tot in Cuvantul, tot in acelasi rastimp, simultane cu articolele politice (…) Severa foarte la tot ce e «complementar» politic, cercetatoarea isi ia libertatea de a nu discuta complementaritatea, chiar perversa, dintre editorialistul de pe-a-ntaia si cronicarul literar de pe-a patra”.
Abia ce se linistisera, macar aparent, apele istorico-literare in privinta generatiei ’27 (la urma urmei, nici cartea lui Sorin Lavric despre legionarismul vremelnic al lui Noica n-a facut – minus Laszlo – nici pe departe valurile cu care ne obisnuisera cazurile „Felix culpa” sau Lavastine) ca, iata, dosarele reurca in boxa acuzatilor… cu acuzatori cu tot!"
"E adevărat că în ultimii ani s-a înregistrat o tendinţă de idealizare a lui Mihail Sebastian. Acesta a fost transformat într-un reper moral în cadrul generaţiei sale, iar studiul Martei Petreu e bine-venit, dar pentru cunoscătorii textelor (nu doar politice) ale lui Sebastian nu face decît să echilibreze balanţa, fără însă a o înclina în partea opusă, aşa cum îşi doreşte autoarea.
Incompatibilităţile din viaţa lui Sebastian sînt evidente, dar tonul acuzator şi tendenţiozitatea abordării lipsite de nuanţe duc la autosubminare.
Ceea ce ar fi trebuit să fie o concluzie a unui studiu obiectiv se vădeşte a fi premisă, un scop al cercetării: „Pot demonstra că ideile lui Sebastian provin, în proporţie de măcar 90 la sută, din laboratorul de gîndire politică a lui Nae Ionescu“, scrie Marta Petreu… "
(un articol nesemnat, tot din Observator Cultural ...)
Asistam abia la inceputul polemicii. Va urma ...
Cu nerusinare, ... bietul Sebastian va fi martirizat pe rotissor in continuare ...
_____________________________
Nu inteleg in ce consta martirizarea si nerusinarea. Si de ce in continuare? Cine l-a martirizat inainte?
A scoate la iveala adevarul inseamna martirizare? Sau nerusinare?
Sa inteleg ca pentru evrei adevarul e, pe scara valorilor, undeva mai jos decit solidaritatea de neam (care trebuie sa ascunda orice gunoi sub pres)?
Trebuie sa ne fie rusine sa le spunem evreilor adevarul despre unii dintre ei? Sint intangibili? Perfecti? Rasa superioara?
Ne poate cineva impiedica sa o facem atunci cind dovezile sint irefutabile?
Trebuie sa ne lasam impresionati daca, spunindu-le adevarul, isi vor imbraca, din nou, hainutele jerpelite de eterne victime inocente sau sa ne speriem ca vor urca pe baricade, asa cum le e obiceiul de cite ori nu le convine ceva, urlind ANTISEMITISM?
Pentru mine Sebastian nu a insemnat absolut nimic inainte de "dezvaluirile incendiare". Nu inseamna nimic nici acum. Imi e indiferent in ce a crezut si cum si-a trait viata un tip oarecare. Evreu sau ne-evreu.
Insa voua si lui Cosasu va pasa de el doar fiindca e evreu. O solidaritate urita, de gasca, nu de neam cu valori demne de stima.
Ce trebuia sa faca doamna Petreu cu ceea ce a gasit in arhive? Sa ceara permisiunea guvernului israelian daca sa publice sau nu?
Suferiti de narcisism si de megalomanie semita toti cei care ati sarit ca arsi la aflarea acestui adevar neconvenabil.
Va dau o veste proasta: vin vremuri grele pentru voi daca nu va schimbati comportamentul. Nu veti putea trai vesnic ca rentieri ai compasiunii pentru victimele Holocaustului. Lumea se va satura, la un moment dat, sa va tot menajeze si sa va suporte toate hachitele.
Mare grija!
Tot ce pot sa sper pentru binele Israelului si al evreilor din toata lumea e ca voi, cei care scrieti pe acest site, sa fiti niste marginali nereprezentativi.
Comment moderation has been enabled. All comments must be approved by the blog author.
Acum am vazut. E clar.
seherezadul said ...
"Comment moderation has been enabled. All comments must be approved by the blog author.
Acum am vazut. E clar."
nu stiu ce ti-e asa de clar ...
a trebuit sa facem "moderation" fiindca ne viziteaza un cretin care posteaza sute de mesaje cut/paste, nelegate de nici un subiect.
Stimabile,
Esti cam iute la concluzii. Tzi-e clar ceea ce nu tzi-e clar.
In legatura cu Sebastian: "in continuare" inseamna si "pe viitor", nu numai "inainte".
Si inainte de a ataca in corpore pe evrei pentru cazul Sebastian, ar trebui sa stii ca Sebastian este criticat de evrei la fel cum este criticat si de romani.
Cel putin daca ai fi citit ce se scrie pe acest blog. Unde este solidarizarea cu Sebastian?
Ai aparut din senin, si sa ne spui una care sa ne usture... cica "am vesti proaste pentru voi, schimbatzi-va comportamentul ca o sa fie vai de voi..."
Ce o sa fie? O sa tzii cu Ahmed? O sa tzipi Sieg Heil?
Hmm... ne-ai zis-o lepadand rahatul pe care il portzi din blog in blog. Ce usurare, ai scapat de constipatzie pentru cateva minute.
Bai gogomane, au trecut vremurile cande eram amenintzatzi, baga bine la scafarlie!
Hai valea in pas alergator!
Strangers - Short film
Face sa fie vizionat.
si acum, d-le seherezaD, ... sa-ti raspund:
"Nu inteleg in ce consta martirizarea si nerusinarea. Si de ce in continuare? Cine l-a martirizat inainte?"
"inainte" se refera la perioada istorica descrisa in Jurnal,...
"nerusinarea" se refera la tot circul care s-a facut si va mai continua sa se faca in urma publicarii Jurnalului (sint sigura ca nu ar fi permis) si la toti cei care "se adapa" de pe urma acestui Jurnal (te vei mira, dar ma refer si la evrei ...)
"A scoate la iveala adevarul inseamna martirizare? Sau nerusinare?
Sa inteleg ca pentru evrei adevarul e, pe scara valorilor, undeva mai jos decit solidaritatea de neam (care trebuie sa ascunda orice gunoi sub pres)?"
tu, fireste, vei intelege ceea ce vrei TU. Din felul in care ai interpretat postarea si toate comentariile mele despre subiect, se vede ca opiniile iti sint deja formate, in baza unor prejudecati solid instaurate.
Despre "clisheele" pe care le vehiculezi
(ex. clasamentul tau intre "adevar" si "solidaritate") nici nu are rost sa vorbesc.
"Trebuie sa ne fie rusine sa le spunem evreilor adevarul despre unii dintre ei? Sint intangibili? Perfecti? Rasa superioara?"
iarasi clishee
"Ne poate cineva impiedica sa o facem atunci cind dovezile sint irefutabile?"
se pare ca dovezile sint cam futabile, ...
ca altfel, vorba noastra, seherezaDule, "daca n-ar fi, nu s-ar povesti ..."
"Trebuie sa ne lasam impresionati daca, spunindu-le adevarul, isi vor imbraca, din nou, hainutele jerpelite de eterne victime inocente sau sa ne speriem ca vor urca pe baricade, asa cum le e obiceiul de cite ori nu le convine ceva, urlind ANTISEMITISM?"
iarasi clishee, nu a pomenit nimeni de antisemitism, in afara unor comentatori neavizati, mai de "duzina".
"Pentru mine Sebastian nu a insemnat absolut nimic inainte de "dezvaluirile incendiare".
Nu inseamna nimic nici acum.
Imi e indiferent in ce a crezut si cum si-a trait viata un tip oarecare. Evreu sau ne-evreu."
atunci ce te otzarasti, si de ce te bagi in discutii?
Se pare ca pentru altii, "evrei sau ne-evrei", Sebastian a insemnat ceva si mai inseamna si acuma ... Asta e, n-ai ce-i face, poti doar sa te oftici.
"Insa voua si lui Cosasu va pasa de el doar fiindca e evreu. O solidaritate urita, de gasca, nu de neam cu valori demne de stima."
iarasi clishee
"Ce trebuia sa faca doamna Petreu cu ceea ce a gasit in arhive? Sa ceara permisiunea guvernului israelian daca sa publice sau nu?"
Doamna Petreu este un cercetator critic, ... ea trebuie sa prezinte toate documentele (inclusiv aceste articole) si sa le explice in contextul imprejurarilor si "ca parte" a intregului arsenal al "personajului Sebastian", toate ideile lui, toate publicatiile, tot ce se stie despre el (ca slava d`lui, om mai "disecat" ca el nu cred ca mai exista ...)
Un cercetator de calibrul lui Petreu nu poate sa-si rastoarne toata conceptia pe care ani de zile si-a format-o despre un om, doar fiindca a gasit acele articole ...
Cercetatorul Petreu ar fi trebuit sa explice "cum" se face ca aceste articole au putut fi scrise de un om ca Sebastian...
si nu sa zica "ahA ! uite ce-am gasit, ... inseamna ca erai asa si pe dincolo"
"Suferiti de narcisism si de megalomanie semita toti cei care ati sarit ca arsi la aflarea acestui adevar neconvenabil."
Ei lasa, zi tu merci, ca ai fost scutit de astfel de boli si ca poti DOAR sa dai diagnostice.
"Va dau o veste proasta: vin vremuri grele pentru voi daca nu va schimbati comportamentul. Nu veti putea trai vesnic ca rentieri ai compasiunii pentru victimele Holocaustului. Lumea se va satura, la un moment dat, sa va tot menajeze si sa va suporte toate hachitele.
Mare grija!"
Multumim de grija si avertisment.
Lasa-ne pe noi,... tu sa fii sanatos !!
Raspunsurile voastre mi-au confirmat banuielile dupa ce mi-am pierdut doua nopti ca sa va citesc si sa va inteleg.
Inspirati mila.
Ramineti cu fanatismul vostru, in carapacea voastra. N-o sa-mi lipsiti.
Se pare ca nu puteti trai fara dusmani. Si daca va lipsesc, vi-i inventati singuri.
Asta se numeste paranoia.
Va doresc multa sanatate.
Ne pare foarte rau ca tzi-ai pierdut doua noptzi cu noi.
Presupunem ca totusi ai putut sa dormi un pic ziua?!
Multzumim pentru urari si cale buna spre alte bloguri ca sa le tratezi si lor paranoia. Lumea are nevoie de tine!
seherezadul said...
"...dupa ce mi-am pierdut doua nopti ca sa va citesc si sa va inteleg."
ha ha, sarmane seherezaD ...,
din cele "1001 de Nopti" ti-au mai ramas doar "999".
Ai grija cum le folosesti, ca doar sint ... inventariate.
"Nu se poate compara cu activistul lipsit de dubii, Eliade ..."
-----------------------------------
Pa ce va bazati? Pe la 1933 Eliade inca scria impotriva Miscarii Legionare. Mai tirziu s-a lasat convins de Codreanu. In timp ce Cioran se fotografia cu camasa verde si centura in compania Capitanului.
Pacate au amindoi, dar sint in acelasi timp personalitati carora cultura romaneasca si universala le datoreaza mult.
Am citit multe de si despre Eliade, Noica, le-am inteles meritele, ... insa nu i-am indragit.
L-am citit si pe Cioran, ei bine, el m-a cucerit, tirziu dar definitiv.
L-am indragit ... irevocabil.
Doi oameni pot pronuntza aceleasi fraze, ...
insa personalitatea lor ne divulga cit de atashati si cita greutate acorda ei propriilor lor cuvinte.
Eliade si Cioran au avut personalitati extrem de diferite. Cioran mereu a jonglat cu ideile care i-au trecut prin cap, ... Eliade nu.
Daca cumva te intereseaza subiectul, iata
o recenzie americana la cartea lui Marta Petreu despre Cioran, "Un trecut deocheat"(sau „Schimbarea la faţă a României“)
De asemenea un filmuletz cu simpaticul si adorabilul Tutea despre Cioran ...
Am mai gasit un skinhead care refuza sa o injure pe Marta Petreu. Ce mizerabil!
nici eu nu ma omor dupa Manea, ...
insa oricum,
ca "trofeu" pentru un "vinator de skinheads" ... e cam slabutza recolta.
Am citit noul interviu cu Petreu.
Fara a intra in discutzia cine a fost Sebastian, vreau sa spun ca nu-l simpatizez. Nu l-as fi simpatizat atunci, si nu-l simpatizez astazi.
Insa ce face Petreu, in linii mari s-a intamplat deja si in alte events legate de petele negre pe constiintza romana.
De pilda comisia intemeiata de romani ca sa studieze Holocaustul. Dupa ce si-au aprins paie in cap, a inceput imediat o actziune de erodare a concluziilor comisiei.
Acealasi procedeu care face parte din "tehnica neputintzei la romani" amintind un reusit titlu de carte al lui Traian Ungureanu, vedem si la madame Petreu.
Adica, a descoperit reprezentantzii elitei romane ca exista un jurnal nepublicat al lui Mihail Sebastian dintr-o perioada care ii fascina (vezi de pilda cartea "Athene-Palace" care a avut un succes rasunator... si s-au tzinut de capul familiei timp indelungat ca sa dea aprobarea sa fie publicata.
Ei, si s-a publicat! Soc, oroare, neplacere.
Dupa soc a urmat after-socul.
Madame Petreu si-a gasit nisa ei pe post de cruciata si a inceput sa scobeasca pe sub pamant pentru a-l transforma pe Sebastian dintr-un om slab de caracter intr-o bestie cumplita.
Partea urmatoare va fi probabil ca Nae Ionescu va fi declarat Sfant, iar Sebastian un nazist, fascist si legionar si... bine v-am facut, asa va trebuie evreilor, jurnalul e o porcarie etc, etc.
Petreu este teribil de transparenta, i se vad rotitzele miscandu-se in cap... din pacate nu prea multe... cucoana nici macar nu e sofisticata.
Tehnica neputintzei, am zis? Ce altceva? Cum se poate ascunde asa o perioada neagra din istoria romana?
Ai nimerit-o f.bine cu Mme Petreu.
Intr`adevar isi cauta o nisha, si nu o gaseste (pe masura expectatiunilor sale).
Este o cercetatoare asiduuua (inspre obsesiv) si din cauza trudei personale se simte nedreptatita si nepretuita la justa valoare.
A acuzat cu patos "plagiere" in cazul unei scriitoare franceze A.Lavastine, dar nu a prea fost luata in seama nici macar de intelighentia romana, darami-te de cea internationala ...
Ai dreptate si despre M.Sebastian, un caracter slab si volatil, insa nu era mai mult decit un scriitor infumurat, cu pretentii si manipulabil, ... ratacit in mrejele istoriei (pina a se trezi la realitatea crunta).
Mme Petreu insa il prezinta ca pe un politician de frunte, de parca ar fi avut un rol ideologic important in miscarea lui Nae Ionescu.
Iata ce isi permite sa sustina:
"Să probeze cineva, oricine, că Sebastian nu a fost aşa cum îl descriu eu ...
L-am descris ca pe un jurnalist politic care a justificat violenţa în viaţa politică românească, care a subminat dreptul de vot al minorităţilor, fără să pună o vorbă bună pentru minoritatea evreiască. L-am descris ca nelegionar, dar complicitînd cu legionarii, cînd aceştia au fost eliminaţi din sistemul electoral. L-am descris ca indiferent la sîngele alegătorilor. L-am descris ca susţinător al Anschluss-ului şi al asasinatului politic..."
Penibil !!!
Adica prin faptul ca a descoperit vreo 2-3 articole din arhiva ziarului Cuvintul ...,
Marta Petreu isi permite sa traga concluzii absolutissime si sa demoleze caracterul unui om care a trait o experienta netraita de dinsa ... si,
n-au decit ALTII sa demonstreze ca NU e adevarat ceea ce 'mneaei sustine ...
Mi se pare o gindire cam alandala fatza de rigorile pe care trebuie sa le respecte un cercetator.
http://soirs.weblog.ro/2009-07-23/880640/~.html
hei, SOIRS ..., e o coincidenta extraOrdinara ca ai postat aici ..., fiindca chiar ieri (july 28,2009) am descoperit pe web postarea ta despre noua carte a lui M.P.
Am apreciat foarte mult echilibrul cu care iti exprimi mocnita ta dezamagire ...,
spre deosebire de alti critici literari care ..., desi imi produc prin visceralitatea lor o oarecare satisfactie,
o demoleaza pe M.P. cu mult prea mare aplomb.
Redau mai jos o serie de scrisori catre Draga Marta ..., emise de Ioana Pârvulescu din Salonul ei Literar:
(1)- Chiar asa de vinovat?
(2)- Tabloidizarea lui Sebastian
(va urma si "Scrisoarea a III-a" a lui I.P.)
P.S. mi-a placut blogul tau, meden agan !
Eu sunt de parere ca sunt oameni care trebuie sa capete pumnul in plex ca sa se potoleasca.
Tzata Petreu e una de tipul asta.
Imi inchipui ca in regimul comunist ar fi fost foarte buna la procuratura sau tipul de curve gen Toma care capatau din partea PC-ului rolul de desfintzator al unei personalitatzi literare.
Iata si "Scrisoarea a III-a" a Ioanei Pârvulescu catre "draga" Marta Petreu:
Cuvântul şi cuvintele lui Sebastian
Articolul este mai lung si, imi imaginez, si mai incisiv ...
Asa iti trebuie MartooooOOooo !
Apropo Ion Trivale si aportul evreilor la armata romana:
In jurnalul tatalui meu, am gasit povestea lui David Weintraub, unul din verii sai.
David a devenit inginer, licentziat al Politehnicii din Charlottenburg, cea mai inalta politica din acele vremuri din Europa.
Dupa studii s-a reintors in Romania si a facut armata iar ca rezervist a fost repartizat la o trupa de infanterie, ca plutonier (evreii nu aveau dreptul sa fie ofitzeri in acele vremuri - bunicul meu care a fost capitan a fost una din putzinele exceptzii , dar asta e o alta poveste, si ea foarte interesanta).
Izbucnii razboiul si David Weintraub fu trimis pe front, de unde nu a mai tzinut legatura cu familia.
Dupa cateva luni de tacere, familia a inceput sa se agite si tatal sau, din Falticeni, calatori la Bucuresti sa se intereseze de baiatul sau.
Ajuns ka HQ al diviziei de care apartzinea a aflat cu stupoare ca David Weintraub este considerat dezertor, a fost judecat si condamnat la moarte in contumacie.
Nici mai mult, nici mai putzin. Vezi Doamne, ce se puteau astepta romanii de la un jidan si inca de cultura germana?
Tatal ingrozit a publicat in unicul ziar care aparea la Bucuresti in acele vremuri de razboi, un anuntz in care roaga ca cine stie ceva despre plutonierul David Weintraub sa se adreseze imediat tatalui sau Jacob Weintraub din Falticeni.
Au trecut doar cateva zile si a sosit o scrisoare de la preotul din Dragoslavele, sat aflat langa Campulung.
Preotul ii scria ca David Weintraub a cazut in luptele cu nemtzii in gradina casei sale si ca el, preotul, l-a inmormantat la el in curte.
Imediat tatal a cerut rejudecarea procesului, in urma caruia David Weintraub a fost declarat erou post mortem.
Dupa ce s-a terminat razboiul, Max a fost deshumat si reingropat la Bucuresti la cimitirul Filantropia unde numele sau apare si astazi pe placa care comemoreaza pe evreii romani cazutzi in primul razboi mondial.
Preotul a devenit prietenul familiei si ori de cate ori venea la Bucuresti tragea la fratele lui David, Max Weintraub.
Post a Comment