Alo, alo... N-atzi vazut un cal maro?

Uneori nu ne dam seama ca pana si lucrurile absolut anoste din viatza de toate zilele au si ele istoria lor.

Cuvantul alo pe care l-am pronuntzat de mii de ori de unde naiba vine si oare e legat de o conversatzie telefonica?

Unii spun ca ar veni din germana veche, altzii sustzin ca din franceza. Cert este ca a fost utilizat inca inainte de aparitzia telefonului de Mark Twain si chiar si inainte de ilustrul umorist. Unii zic ca ar fi fost o exclamatzie de uimire, altzii au alta parere, dar ca sa o scurtam:

majoritatea surselor mentzioneaza ca o data cu aparitzia telefonului in 1876, s-a purtat o lupta in jurul acestui cuvant intre cei doi gigantzi inventatori Alexander Graham Bell si Thomas Alva Edison.

Bell, inventatorul telefonului incerca sa extinda utilizarea salutului Ahoy-hoy folosit in marina in timp ce Edison ii scria in 1877 lui T.B.A. David, presedintele companiei "Central District and Printing Telegraph Company" din Pittsburgh:

"Friend David, I do not think we shall need a call bell as Hello! can be heard 10 to 20 feet away. What you think? Edison (Cu alte cuvinte, Edison propunea o mica economie: cel care te cheama, va urla din totzi bojociii hello! - deci nu ar fi nevoie de o talanga care sa te anuntze ca esti apelat la telefon).

Pana la urma a fost nevoie de o sonerie insa si hello-ul lui Edison a ramas in detrimentul ahoy-hoy-ul lui Bell.

Iar catziva ani mai tarziu operatoarele de centrala erau denumite "hello-girls". Din 1883 cuvantul incepu sa apara si in dictzionare.

You say yes, I say no
You say stop and I say go, go, go
Oh, no
You say goodbye and I say hello
Hello, hello
I don't know why you say goodbye
I say hello
Hello, hello
I don't know why you say goodbye
I say hello