Trip report: Romania 2009

Urmand scurtul meu voiaj in Romania din urma cu doi ani, am hotarat sa facem Romania mai pe larg si impreuna cu sotia mea, plecata si ea de zeci de ani de acolo.

Traseul ales a fost urmatorul: Bucuresti – Piatra Neamtz – Lacul Bicaz – manastirile Agapia si Varatec - Gura Humorului – Bucovina (manastirile Putna, Sucevitza, Moldovitza si Voronej) – Botosani – Cheile Bicazului – Sighisoara – Sibiu – Transfagarasean – Curtea de Arges – Campulung Muscel – Rucar – Poiana Brasov – Brasov – Sinaia – Targoviste – Bucuresti. Am condus mai mult de 2000 de kilometric fara probleme din partea masinii sau incidente de trafic.

Traseul a fost foarte frumos. Drumul intre Campulung Muscel si Rucar este minunat si pe anumite portziuni aminteste bine peisajele elvetziene. Dintre manastiri cel mai mult ne-au placut Agapia, Putna (unde este inmormantat Stefan cel Mare si membri ai familiei sale) si Sucevitza. La Agapia am cumparat de la maicutze serbet! – o raritate acum in Romania, unde nu se mai produce commercial.

La Sibiu recomand ...Read More...
La Sibiu recomand de vizitat muzeul satului Astra, care prin proportziile sale si cantitatea de exponate baga in buzunar Muzeul Satului din Bucuresti. Este cam de 5 ori mai mare decat muzeul din Bucuresti, vizita a durat 5 ore si l-am facut complet, adica am parcurs circa 10 kilometri de alei. Cine vrea sa-l faca mai pe scurt, ii recomand sa inceapa cu alea care se deschide in dreapta intrarii principale si cand ajunge la restaurant sa o taie direct spre poarta principala. In felul acesta face cam jumatate de traseu si partea cea mai interesanta.

La Sinaia recomand Pelesul (cine nu recomanda asta?) insa de luat vizita care include si etajul 2. Este interesant de vazut si Pelisorul care l-a servit pe Ferdinand, o vila de mari proportzii, insa mai putzin wow! decat Pelesul.

La Poiana Brasov am stat excelent la Casa Viorel si am mancat grozav la Coliba Haiducilor. La Bucuresti am stat la hotelul Dacia (***). Hotelul OK, am primit un upgrade fara sa cer si am capatat o camera de 30 si ceva de m2. Pretzurile la restaurantul hotelului - convenabile.

La Bucuresti am vizitat printre altele sectzia de pictura romaneasca a Muzeului de Arta (foarte de calitate) si Casa Poporului, extravagantza lui Ceausescu care nu m-a impresionat prin frumusetze ci numai prin mega proportziile ei, si prin proasta executzie care a inceput sa se vada destul de clar (trepte de marmura sparte, mortar care se cojeste pe peretzii interiori, etc). Recomand, daca avetzi timp si Muzeul Zambaccian la sosea, o vila dragutza si cu o colectzie frumoasa de tablouri.

Daca atzi vizitat muzeul Astra la Sibiu, putetzi renuntza la Muzeul Tzaranului Roman din Bucuresti (considerat un highlight). Acest Muzeu are si trei camere foarte interesante dedicate perioadei comuniste la sate (in special perioada de infiltrare) din care am cules cateva versuri si date pe care nu ma pot abtzine sa nu le redau:

"Doar chiaburul nu voteaza / Sta acasa si turbeaza! / Votatzi soarele!"

'Mai sarace mijlocas / Nu te lasa pagubas / De zvonuri si de minciuni / Ce vin de la chiaburi/" (Hmm, unde-i rima tovarasi tzarani?)

"Ziua sa lucram in soare / Pentru clasa muncitoare / Seara sa vorbim in prag / De Partidul nostru drag."

"Sa iesim la semanat / Ca sa avem belsug in sat / S-aram brazda-n lung si-n lat / Caci avem un plan de Stat/ "Frunza verde de cicoare / Bade al meu rade la soare / Ca din zare pana-n zare / A arat zece hectare / Ca e primul la arat / Si primul la semanat"

"Cu boierii s-a sfarsit / Mosiile s-au impartzit / La tzarani si muncitori / Sa le munceasca cu spor"

"Nu-mi incape inima / Cate doruri are-n ea / Numai unul e mai mare / Ca n-are asemanare/ E dorul Partidului / Flacara sufletului" (Oh ye…)

In tzarile din Est numarul membrilor de partid a crescut in perioada 1945-1947 de cateva ori (Cel mai mult in Cehoslovacia de 162 de ori) cu exceptzia Romaniei unde a crescut de … 710 ori!

Cateva puncte bune ale excursiei (din punct de vedere ale unui turist strain):
Hoteluri de nivel si ieftine comparate la pretzurile din occident (am stat la doua Best Western de nivel mai bun decat majoritatea celor in care am stat in America), serviciul bun in hoteluri. Peste tot Internet gratis in camera sau in holul hotelului (in Europa au obraznica sa ceara cca 5 Euro pe jumatate de ora).

Restaurantele au fost si ele foarte bune si pretzurile sunt cam 50% fatza de cele din Occident.

In Romania s-au dezvoltat in apropierea oraselor niste mega-centre comerciale de sute de metri lungime, cu magazine uriase. Nu prea intzeleg motivatzia economica a acestor gigantzi care servesc o populatzie de numai 250-300 de mii de persoane, ceea ce mi se pare foarte putzin. Dintre magazine, in special se distinge retzeaua Carrefour cu cladiri cam de 200x50 metri, care vinde de toate pentru totzi. Am gasit acolo o mare varietate de produse alimentare la pretzuri de cca 40-50% fatza de Occident.

La Bucuresti, desi nu exista probleme de parcare (toata lumea parcheaza unde vrea, claie peste gramada sub ochii binevoitori ai politziei, in lipsa de parkinguri) este totusi recomandabil de folosit numai taxiuri care sunt foarte ieftine. Un drum de 11 kilometri in oras, care a durat cam trei sferturi de ora, m-a costat 6 dolari (inclusiv tip de vreo 10% pentru sofer). Drumul de la Piatza Unirii la aeroportul Otopeni – 35 de lei adica 12 $.

Punctele proaste:
Infrastructura de "sosele" e la pamant. Este un lucru stiut, insa voi da cateva detalii: nu exista "shoulders" adica benzi de parcare SOS alaturi de sosea (sosea se termina in ambele partzi cu un canal de scurgere a apei). Daca o masina are o problema, ea trebuie sa se opreasca pe sosea, primejduind pe cei care vin pe acelasi culoar. Si eu, aproape ca am intrat in una din ele.

Nu exista garduri de beton in mijlocul soselei, soselele sunt pline de gauri, uneori serioase de tot. Vehiculele pe cat se pare nu sunt testate la modul in care polueaza aerul, toate masinile scot nori de benzina arsa cu particole dragalase care se aseaa direct pe plamanii soferilor.

Soferii conduc prost si isi asuma riscuri teribile personale, avand in vedere infrastructura existenta. Slava Domnului, am scapat intregi, desi nu o data am fost primejduitzi de altzii.

Viteza medie pe care trebuie sa o luatzi in consideratzie in afara oraselor este cel mult 50-55 de km pe ora. Un punct bun: statziile de benzina sunt multe, au magazine si sunt in marea majoritate curate (inclusiv toaletele!). Fiecare statzie de benzina are 2-3 caini vagabonzi, care au invatzat sa cerseasca, instalandu-se langa masini si uitandu-se fix in ochii soferului cu niste ochi care spun: Mi-e foame, nu ai ceva pentru mine? Pe mine m-au dat gata si le-am oferit de cateva ori sandwichurile mele. In Bucuresti mai sunt caini vagabonzi, insa mult mai putzini decat ce am vazut in 2007.

Trecand la infrastructura feroviara, noutatzile sunt ca merge din ce in ce mai prost. Bucuresti – Sinaia , 120 de km, cca 2.5 ore, viteza medie sub 50 de km pe ora. Constantza – Brasov 10 ore.

In Bucuresti, am intalnit o infrastructura ingrozitoare de cabluri pe strada. Am facut vreo 300 de fotografii insa nu exista una in care sa nu apara zeci de cabluri, ghemotoace prinse de stalpi, etc. Presupun ca reparatzii de cabluri nu se fac, se lasa cele vechi la locul lor si se adauga altele noi.

In fine, nu mai vreau sa va bat capul cu puncte "rele", sunt destule insa e bine sa fim un pic optimisti. Impresia mea este ca Romania merge inainte insa incet. Poate in 20-30 de ani va ajunge la un nivel acceptabil (comparabil cu cel al Occidentului de astazi), dar la ce nivel va fi atunci Occidentul? Tzin minte ca in 1889, cand Brucan a spus ca va lua inca o generatzie pana cand Romania va atinge nivelul occidental, a fost huiduit de alde Hokusani. Insa omul a fost foarte optimist si a cam gresit doar cu vreo 2 generatzii… Si poate si eu sunt optimist?

Excursia aceasta a avut si un caracter special pentru mine: mi-am cautat radacinile, adica familia mea. Asta a inclus vizite la cimitirele din Odobesti, Botosani si Bucuresti si a cerut o pregatire minuntzioasa care insa a dat roade, mai mult decat scontate. Recordul l-am atins la Odobesti, unde am gasit 7 morminte ale familiei, inclusive pe cele ale a doi strabunici si doi stra-stra-bunici (ea decedata in 1888, iar el in 1910). Mormintele erau in situatzie excelenta, iar pe mormantul stra-stra-bunicului am gasit si o fotografie de a lui (si tot asa am gasit pe mormantul fratelui sau). Familiile legate de tatal meu au radacini de peste 200 de ani in Moldova, cei din Odobesti s-ar putea sa fi venit din Austria trecand prin Transilvania.

La Bucuresti, mi-am descoperit miraculos pe un var de al mamei in varsta de 93 de ani, cu mintea limpede si in sanatate buna, pe care l-am parasit in urma cu aproape 40 de ani. Ultimul reprezentant la Bucuresti al unei familii care pe vremea strabunicului meu numara 6 fratzi si 3 surori.

Deasemeni, am descoperit ca familia mea a furnizat soldatzi armatei romane care au si cazut in razboiul din 1917. Un var al tatalui meu (initzial dat dezertor cu usurintza si condamnat la moarte in contumacie a fost proclamat mai tarziu erou cand s-a descoperit ca a cazut in lupta de la Dragoslavele) este inmormantat in parcela eroilor de la Filantropia. Catziva metri de el, este inmormantat unchiul mamei mele, maior doctor cazut si el in WWI. Am aflat de la varul mamei ca si bunicul meu din partea mamei a participat in razboi, de unde s-a intors invalid de razboi (a pierdut un picior). Deasemeni stiu ca bunicul din partea tatalui meu, a participat si el in WWI ca doctor capitan. In WWI numarul evreilor care au participat a fost de cca 23000, adica 10% din populatzia evreiasca de atunci a Romaniei,

Concluzia finala: Cine nu dezvolta mari iluzii inaintea unei excursii in Romania, va fi placut surprins. Romania este convenabila turistului care vine din Occident si are ce arata. Desigur, alta este situatzia cand traiesti acolo, dar asta este un capitol inchis de ani si ani pentru multzi dintre noi.

O sa pun in curand si ceva poze facute in excursie.