Big Rat si Rontzi-Roncea ...

Problema, in cazul meu, e ca imi displace profund Roncea, ... in tot ceea ce scrie, imi apare ca un tzicnit cu vreo 2-3 idei fixe pe care le trimbiteaza cu dementza si zelul unui portar de bloc care isi ia functia micro-insulara in serios, generalizind-o la nivel macro ...,

Insa imi displace si Liiceanu (cel cu shuba mai mare si aer mai important), il detest profund, iara tot ce zice Rontzi-Roncea despre el, le gindesc si eu de multa vreme ...,

si asta fara a cunoaste detaliile si dedesubturile vietii culturale din Romania, ...

ci doar observind de la distanta ceea ce era vizibil pentru mine, si anume: pojghitza de caimac ..., iar in rest, ceea ce mi-au soptit intuitia, si common sense (nu indraznesc sa zic “bunul simtz” , ca am dusmani care ar putea zice ca ma laud).

Liiceanu mi-a atras atentia pentru prima oara cu cartulia EPISTOLAR, ... deci nu citisem “Jurnalul de la Paltinis”, dar auzisem despre .

Pe vremea aceea, faptul ca un membru al unei asociatii oarecum secrete, a hotarit de la sine putere sa faca publice discutii, impresii, cuvinte, ale unor oameni care se credeau “off the record”, ... mi s-a parut “strigator la cer”, de un oportunism calcator peste cadavre ...

E drept ca au facut-o si altii, si prin alte colturi ale lumii, ... iar intre timp standardele “cavaleresti” au disparut cu totul in ceatza cam peste toata planeta, si totusi, pentru mine, mai ales in conditiile “libertatii de expresie” ... , chiar si azi si de fapt pe vecie, caracterul va ramine o chestie pe care ti-o alegi tu insuti, ... indiferent de permisivitatea laxativa a lumii inconjuratoare. De aia, sa ai caracter azi e aproape echivalentul dreptului la “hara-kiri” la japonezi, acordat numai in conditii de extrem merit dovedit ...

Continutul scrisorilor din EPISTOLAR mi-a pictat imaginea elitelor culturale ale Romanie, lasindu-mi un gust amar, si o senzatie (pe care nu o suport) de a ma afla in ape tulburi, calcind cu piciorul peste ceva moale, care nu stiu ce e, insa despre care nu pot spune ca mi-e total necunoscut .... brrrrr ...

Apoi a urmat acea scrisoare catre “Sebastian, mon frère” , plina de amor si de empatie, in care aseamana persecutiile si ororile traite de Sebastian, cu chinurile prin care a trecut el, Liiceanu, in anii comunismului, ... [si nu zic, au fost unii care intr’adevar au trecut prin chinuri, ... insa Liiceanu ???, cel care isi dadea doctoratul la Heidelberg ? care se afla printre privilegiatii acelor vremi ? cum de indrazneste (asta mi se pare mie inexplicabil ...) ?]

"Common sense" iti spune ca in vremurile acelea, cine obtinea permisiunea de a-si face studiile de filosofie la Heidelberg, demonstra cu alte cuvinte o apartenenta precisa cu toate ca cetzoasa (sau "namoloasa", vorba lui Xray)la “dreaded Securitate”, ... eu nu inteleg de ce apare acest fapt abia ACUM drept o descoperire epocala, ca doar pina si mujicul acela din plutonul care a tras in Ceausesti, dupa cum ne marturiseste: “ am invatat pentru Facultatea de filosofie si istorie din Bucuresti”.

Iar ultima manifestare de rodent a lui Liiceanu (o mai fi facut si altele intre timp, insa nu l-am mai urmarit), care m-a izbit intr-un mod sulfuros, avind in vedere cele de mai sus, a fost abjecta scrisoarea deschisa catre M.M., care va ramine pe veci lipita de el ca o “carpa” murdara:

“... Toata Securitatea, de la femeia care spala cu carpa coridoarele MAI-ului si pana la generalii de Securitate, de la persoana „contactata“ fara angajament, dispusa insa sa „flirteze“ cu ofiterul care o vizita, si pana la „angajatul“ cu acte in regula si cu nume de cod (ca d-voastra), de la „lucratorul“ dinauntrul tarii si cel care spiona, dinafara ei, „spre binele patriei“, cu totii, doamna draga, faceau sa functioneze sistemul cel mai perfectionat de represiune si de generare a fricii. Cu totii faceati cu putinta teroarea...”

Ei, si cu toate astea, nu imi place nici de Roncea ! Chiar daca ce scrie in acest articol, mi se pare adevarat, ...

insa mai aud niste surle si trimbitze care ma irita, ... mi se par in plus, parca acest Rontzi-Roncea mai urmareste si altceva, fara sa ne spuna ce ...

-------------------------------

ilustratie C.M.Jordan