Ca de obicei, prin preajma sarbatorilor religioase de primavara, se isca un fel de epidemie de "descoperiri" biblio-arheo logice sau ilogice, ... toate pline de prospetime, unele au prospetimea data de plauzibilitatea absurdului, altele au prospetimea data de adincurile vechiului dezgropat ...
Si toti acesti vanitosi ridicoli, cu documentarele lor, cu sapaturile lor, vor sa ne distruga vechea poveste. Cum de nu isi dau seama, nebunii de ei, ca ... singurul lucru dorit de noi, muritorii de rind, este ca ei sa descopere inca o data si inca o data si inca o data, doar acele vestigii care sa suporte, nu sa infirme, povestea deja scrisa ...
O exceptie notabila este Papa Ratzinger care, desi aduce si dinsul la suprafata ipoteze care zaceau de multi ani ascunse de vazul lumii, ... o face insa cu nobila motivatie de a impaca diversele versiuni de gospel-uri biblice care prezinta istoria vietii lui Jesus, renumite pentru faptul suparator ca se mai contrazic pe ici colo ...
Gospelul lui John prezinta moartea lui Jesus prin crucificare, timp in care mieii erau sacrificati in Templul din Jerusalem, ... ceilalti apostoli descriu acel "Last Supper" , de fapt the Passover Seder la care se maninca miel, cu Jesus alaturi de discipolii sai, care apoi (cel putin unul dintre ei) il tradeaza spre sacrificare ... (unul din "side effects" cu care s-a soldat aceasta poveste: blamarea evreilor ..., what else is new?)
In toate aceste versiuni biblice, Jesus este prezentat drept the "Lamb of God", simbolul perfectiunii, al inocentei si deci, demn pentru sacrificiul suprem intru salvarea pacatosilor ...
Papa Ratzinger vine cu teoria ca Jesus era in legatura cu o secta secreta, "Essene Jews" , care nu sacrificau animalele:
"Benedict said this hypothesis was "not yet accepted by everyone" but that it was the most "probable" explanation for contradictions between the different Gospels on the life of Christ.The Pope said Jesus "celebrated Easter with his disciples probably according to the Qumran calendar, and thus at least the day before" mainstream observances at the time... "without a lamb, as did the Essene community", which did not sacrifice animals.
"Instead of the lamb he offered himself, he offered his life," Benedict added."
Chiar si mie, o renumita ignoranta in materie de religie, ipoteza lui Papa Ratzinger mi se pare extrem de indrazneatza, ... ii lasa pe miei la o parte, atesta faptul ca actul lui Jesus a fost mai mult decit voluntar si, pe linga ca impaca toate versiunile apostolilor crestini, il reabiliteaza si pe Judas, pe care nu-l credea nimeni cind spunea ca asa si pe dincolo ...
Si cu toate astea, ... se pare ca povestea ramine intacta.
Bravo, Papa Ratzinger, you did it again !
10 comments:
Seherezado,
De unde ai dedus ca papa Benedict l-a reabilitat pe Iuda in incercarea lui de a pune evangheliile de acord?
Dupa parerea mea papa a cazut in capcana rationalitatii, chiar nu era necesara stradania sa de a aduce la numitor comun scrierile Scripturii. Si daca ar fi scris identic cei patru, noi stim oricum ca non idem est si duo dicunt idem. In fond cei patru apostoli erau oameni ca toti oamenii, s-au infricosat cand a fost cazul, au fugit, numai cand Dumnezeu Insusi i-a itarit cu puteri ce nu erau ale lor au putut sa imbrace haina grea a apostoliei si la urma a muceniciei.
Acum am sa-ti spun unde greseste papa dand frau liber mintii punand inima pe plan secund. 'Mintea si inima au scopuri diferite; mintea se complace in speculatii, nu manifesta interes pentru rugaciune, spre care nazuieste numai inima; numai ea incearca sa comunice cu divinul. Ocazia de a comunica cu Dumnezeu apare in cazul unei suferinte extreme, trupeasca sau sufleteasca. Atunci mintea se preda, oprita fiind de dorinta inimii. Vorbind de inima, nu ne referim la inima de carne, ci la cea mai dinlauntru, care este mult mai tainica. Atunci, intrucat mintea este tintuita, avem de-a face cu o puternica tagaduire de sine ce-i produce schimbarea. Ea devine pe loc stralucitoare, incarcata de lumina' - un batran.
Cat despre vinovatia evreilor, eu cred ca oricare alt popor ar fi fost ales pentru a naste din sanul sau cu trup pe Restauratorul, pe Mesia, si a da apostoli spre propovaduirea Adevarului, s-ar fi comportat la fel. Asa este natura umana, care crede ca este libera, cu gandul si cu fapta, dar in realitate este inlantuita cu multa ura de diavol.
Ca un PS te intreb: Ce crezi ca are mai multa putere binecuvantarea sau blestemul?
Briel
Lovind-ul pe Papa, Sheherezada nu face decit sa continue traditia talmudica a URII fata de "Minim" mai adinca decit ura impotriva "Goyim".
Tot asa, tot asa pina se prind chiar toti....
briel: "De unde ai dedus ca papa Benedict l-a reabilitat pe Iuda in incercarea lui de a pune evangheliile de acord?"
am simtit-o eu implicit, gindindu-ma la acel document (gasit sau pierdut), despre care se spune ...
"The Gospel of Judas" gives a different view of the relationship between Jesus and Judas, offering new insights into the disciple who betrayed Jesus. Unlike the accounts in the canonical Gospels of Matthew, Mark, Luke, and John, in which Judas is portrayed as a reviled traitor, this newly discovered Gospel portrays Judas as acting at Jesus' request when he hands Jesus over to the authorities."
Papa Benedict a comentat acest document in 2006, fiind totalmente dezaprobator fatza de Judas:
"The Vatican, by word of Pope Benedict XVI, grants the recently surfaced Judas' Gospel no credit with regards to its apocryphal claims that Judas betrayed Jesus in compliance with the latter's own requests.
According to the Pope, Judas freely chose to betray Jesus: "an open rejection of God's love".
Judas, according to Pope Benedict XVI "viewed Jesus in terms of power and success: his only real interests lied with his power and success, there was no love involved. He was a greedy man: money was more important than communing with Jesus; money came before God and his love".
According to the Pope it was due to these traits that led Judas to "turn liar, two-faced, indifferent to the truth", "losing any sense of God", "turning hard, incapable of converting, of being the prodigal son, hence throwing away a spent existence".
Si TOTUSI, papa vine acum, in 2007, cu teoria prin care confirma ca dupa opinia sa, Jesus a dorit actul sacrificial si a discutat cu discipolii lui (sau poate doar cu unul) despre el. Intr-un anume fel (si de ce nu, taman in felul in care zice povestea), acest act a trebuit dus la indeplinire.
De acolo, draga briel, am dedus eu ca papa intr-un mod implicit, concura (sau nu contrazice) cele sustinute de Judas.
Mai mult: "Spokespersons say the Vatican does not wish to suppress the Gospel of Judas; rather, according to Monsignor Walter Brandmuller, president of the Vatican's Committee for Historical Science, "We welcome the [manuscript] like we welcome the critical study of any text of ancient literature".
mai, Anonimule-anonim, tare mai trebuie tu sa fii prost-proasta, ca sa crezi ca eu l-am lovit pe Papa Benedict.
Si acum, daca nu te superi, permite-mi sa te ignor, pentru a continua discutia cu Briel.
In legatura cu celelalte mentionate de tine, Briel, le iau usurel pe rind ...
Ca nota generala, ... sper sa fi observat ca in felul meu de exprimare, eu aleg sa-mi imbrac intr-un stil lejer seriozitatea extrem de riguroasa a gindurilor si sentimentelor mele ... Asa ca te rog sa nu te lasi inselat de stil ...
(1)Sint uimita ca prin cele spuse de papa, tu consideri ca el a cazut in "capcana rationalitatii" ...
(2) cred ca papa stie si el ca "non idem est si duo dicunt idem" ...
(3)cum poti zice cu atita usurinta ca papa greseste in chestiuni de inima si minte ... cum poti crede ca papa nu cunoaste acele diferente enuntzate de tine ... (imi amintesti aici si de usurinta cu care l-ai judecat pe batrinul de 95 de ani)...
(4)vinovatia evreilor, in postarea mea, a fost o gluma ...
(5)natura umana "inlantuita cu multa ura de diavol", nu prea inteleg ce vrei sa spui gramatical, ... natura umana are ura fatza de diavol ? sau uraste ca un diavol ?
(6)PS. in legatura cu intrebarea ta, eu cred in binecuvintare si nu cred in blestem.
Bine Seherezada, daca iti place analiza pe puncte, incerc sa clarific unele lucruri ce le-am afirmat.
(1) fiind obisnuit cu scrieri ortodoxe, in special ale misticilor rusi, dar si greci, mi-a aparut ca un contrast evident abordarea papei, in incercarea lui de a-L explica pe Hristos si pe ucenicii Lui. "Eu v-am ales pe voi, nu voi m-ati ales pe Mine", aceste cuvinte ale lui Iisus ne pun pe noi crestinii intr-o pozitie de invatacei, de supusi. In nici un caz El nu poate fi asociat cu vreo secta, cum ar fi cea a esenienilor, pentru simplul fapt ca este mult deasupra, este Creatorul, Cel vechi de zile, irepetabil. Ceea ce tot speculam tine de ratiune, de a face conexiuni logice, pana la urma de a cobora dumnezeirea la intelegerea umana.
(2) de acord
(3) poate ca am spus cu usurinta ca papa greseste, de fapt numai Domnul stie ce-i in sufletul fiecaruia. Manifestarea exterioara a cugetelor sale, prin ceea ce a scris, mi-a lasat mie aceasta impresie.
(4) pentru tine e gluma, pentru multi nu este. Antisemitismul s-a nascut precis in acea vreme, ca urmare a nerecunoasterii Lui.
(5) ... dar in realitate, diavolul o inlantuieste cu multa ura. E mai bine? Adica prin sine insusi, numai din vointa lui, omul nu este liber, povestea fiind veche de tot, de la caderea lui Adam.
(6) foarte bine
Iar despre ceea ce ai scris in bold ...hmm... doar ai recunoscut ca in domeniul religiei nu prea stai tare. Este mult prea vast subiectul insa nu-i deloc nou. Este chiar vechi de 2007 de ani. Iisus Hristos este Dumnezeu si om, este Mesia cel asteptat de evrei, dar nu numai si numai pentru ei, ci pentru toate neamurile. David imparatul si proorocul zice undeva intr-un psalm ca toate neamurile sunt ale Domnului, pe unele le inalta, pe altele le coboara, iar in viziunea ortodoxa Mantuitorul a venit, in felul neasteptat de smerit, nu exclusiv pentru evrei, ci pentru OM. Ca Dumnezeu a stiut ce se va intampla, dar nu a pus la cale un plan impreuna cu Iuda. Ca un om s-a temut de suferinta, dar a pus inainte iubirea si voia Tatalui, nu a Sa. Asa ceva nu se poate explica in cuvinte si daca am intelege nu ar mai fi dumnezeiesc, ci omenesc.
Anonimule, poate ma prind si eu pana la urma ... ,daca am de ce.
"Rolul deţinut de Iuda în iconomia divină a mîntuirii era dinainte prevăzut, proorocit şi necesar. Ca atare, pentru acest rol ce i s-a atribuit, necesar, proorocit şi prevăzut, Iuda nu poate fi osîndit./…/ De ce totuşi Iuda are parte de osîndă şi de întuneric? Pentru că după ce şi-a jucat rolul (prevăzut, proorocit şi necesar), a reacţionat cum nu trebuia. De început, a început bine: s-a căit, s-a dus la popi recunoscînd că a greşit, a azvîrlit banii. Bine a făcut. Apoi însă, în loc de a face ca Petru, de a plînge cu amar, s-a dus şi s-a spînzurat./…/ Iuda – spînzurîndu-se – a dovedit două lucruri: a) că nu crede în bunătatea lui Hristos (voinţa de a-l ierta), b) că nu crede în puterea lui Hristos (putinţa de a-i ierta). Acesta e păcatul adevărat a lui Iuda; nu trădarea, nu vînzarea, de care nu-i răspunzător. Ci deznădejdea, reacţia greşită./…/ Dacă se ducea să se arunce la picioarele crucii şi să-şi ceară iertare şi să plîngă/…/ Domnul desigur l-ar fi iertat. Iar dacă mai şi se făcea luntre şi punte (ca Petru) să-şi ispăşească fapta prin jertfă, era şi el mîntuit…"
E de reţinut această nunţare pe care o face N. Steinhardt în privinţa lui Iuda şi de netrecut cu vederea explicaţia profund teologică a duhvonicului său, Serafim Man, pe care, după cum ne spune scrisoarea în întregul ei, şi-a asumat-o.
de la adevarulonline.ro
articolul Pr.Ioan Pintea-Jurnal de Paste
A venit ca manusa. Briel
Briel,
(1)-(2)-(3) eu am mare incredere in eruditia actualului papa (preferatul meu ramine insa Wojtyla, fiindca imi plac accidentele (nu alea de trafic)...), si nu ma indoiesc de credintza lui.
Daca spune ceva sau actioneaza intr-un mod inexplicabil mie (minte+inima) inclin sa cred ca eu sint cea care nu intelege ceva, nicidecum ca papa greseste, sau cade in trape, ... ca slava d-lui, nimicul pe care il stiu eu, il stie si el, in chestia asta nu am nici o indoiala ... (poate ca altii, care stiu mai multe decit mine, cred altfel)
(4)... iara nu m-ai inteles. Antisemitismul nu e o gluma pentru mine, ... cele spuse de mine, uneori (cum a fost in cazul asta) pot fi glume. Insa nu coincid cu tine in parerea ta despre momentul nasterii si cauza antisemitismului.
(5) am inteles ca nu e libera, ... am inteles ca e inlantuita de diavol, ... insa URA a cui e ? a naturii umane, sau a diavolului ?
Da draga, Briel, imi recunosc ignoranta in materia religiei si in multe altele, ... insa simtirea mea, e aidoma simtirii unui erudit.
iar simtirea nu poate fi pusa in cuvinte, ceea ce tu vad ca incerci sa faci ...
Cit despre Judas, recunosc, cuvintul "reabilitat" e nepotrivit insa, avind in vedere ultimile pareri etalate de papa (si nu putem stii noi care i-a fost motivatia ...) am simtit sa remarc (si de aici a pornit discutia noastra) ca nu imi mai apare atit de evidenta acea reprobare fatza de actul lui, exprimata atit de riguros pina acum ...
Iar acea manusa interpretativa a lui Steinhardt, adauga o noua interpretare (diferita de a papei)a povestii despre Judas, deci o noua contrazicere, ... daca NE INCAPATINAM sa nu recunoastem, ca TOTUL e posibil ..., deci si versiunea lui Judas ...
Din cele scrise de tine, inteleg ca ai o imagine destul de bine definita despre cum este un om cu credinta.
In capul meu lucrurile nu sint clare. Chiar daca imi zic ca tin de "ateism" eu habar nu am daca nu cumva sint "credincioasa". Consider ca nu mi-e "dat" sa stiu.
Iti recomand un interesant filmuletz in care Tutzea vorbeste despre "ateismul" lui Cioran.
Doar 7 minute...
Sehe, ai o atractie catre barbatii chinuiti? Uite la cei doi, Tutea si Cioran, amandoi baieti de preoti de tara si ce destine si credinte diferite. Nu vreau sa te supar, in cazul ca ai o simpatie pentru Emil, dar atitudinea lui de student intarziat, nematurizat pana la sfarsitul vietii, nu-mi starneste admiratie. Disperarile lui au ramas sterile si sunt bune de citit la tinerete, in anii schimbarilor hormonale. Petre Tutea, ehei alta poveste, si-a facut scoala inalta la fel cu Nicu Steihardt. Stii vorba lui cu baba murdara pe picioare si laureatul Nobel... Eruditia nu are nici o legatura cu cunoasterea de Dumnezeu. Pentru a face click la credinta sunt necesare doar doua elemente, care cred eu ca se determina reciproc: suferinta si pocainta. As simple as that. Marele secret este ca-i foarte greu, pentru unii infernal de greu, sa obtina simplitatea. De aceea se si chinuie.
In Biblia crestina ultimul capitol al Vechiului Testament este rugaciunea regelui Manase, care face parte din unele slujbe ale Bisericii. "Caci Tu esti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocaiesc". In istoria poporului lui Israel, asa cum citim in Scripturi, ei s-au pocait de greseala de nenumarate ori, de fiecare data fiind iertati si "repusi in drepturi". Singura creatura care nu se pocaieste este diavolul si ura este numai a lui.
As reveni la eruditie ca sa te intreb retoric care este mai valoroasa, eruditia sau intelepciunea? Probabil ca inclini catre a doua (poate nefacand o distinctie clara intre ele). Regele Solomon a fost un intelept, cel mai mare din istoria omenirii; asta nu l-a ferit insa sa se piarda din cauza femeilor sale si a murit ca inchinator la idoli. Spun Parintii, in scrierile filocalice, ca aceasta cadere a lui se datoreaza faptului ca marea intelepciune a primit-o in dar si nu a castigat-o cu lacrimi din experienta vietii, prin suferinta, nu a muncit-o. Iata ca ne-am intors de unde am plecat.
Te incurajez sa-i acorzi o mare incredere monahului Nicolae, el este unul dintre putinii care "au facut click" si a descoperit singur , prin suferinta, cum este Dumnezeu. In niciuna din scrierile lui nu am gasit vreo contradictie cu invataturile vechi de 2000 de ani ale iubitorilor de Adevar (ha-ha ... varianta de Rasarit).
Si acum, draga Seherezada, te las cu bine si ma retrag din acest subiect, caci am inceput sa am asa o stanjeneala. Sa fii iubita si luminata! Briel
Briel, vino cind vrei, pleaca cind vrei, ...
chiar daca as avea atractie pentru oamenii chinuiti (nu doar barbatii, cum te exprimi tu ...)
nu vad ce ar fi rau in asta.
ce conteaza ca tie Tutea iti stirneste admiratie, pe cind Emil nu ..., cind Tutea spune ca il iubeste pe Cioran ?
poate ca stinjeneala iti vine de la o prea mare importanta pe care o acorzi parerilor tale ... cuvintelor pe care ai decis tu sa pui accent (eruditie? sau intelepciune? ... de parca am fi noi capabil sa masuram ceea ce se ascunde sub ele).
eu il citesc si pe Steinhardt, si pe Cioran si pe multi altii, ... in cine am incredere si pe mina cui ma las, nu o decid eu, ci o intuitie tainica...
bye bye, draga Briel ...
Post a Comment