de Traian Ungureanu, 24/07/2007, Cotidianul, Blog
Universitarii israelieni nu mai sînt bineveniţi în Anglia. Dacă au, încă, naivitatea să creadă în fraternitatea şi nobleţea academică, trebuie să se pregătească de un şoc. Îi aşteaptă o mare noutate: boicotul. Aşa au decis cîteva foarte vrednice şi luminate organizaţii sindical-universitare engleze.
Tot ce e israelian, de la profesor, la articol şi comunicare, trebuie evitat şi ţinut la distanţă, în numele şi pentru binele „cauzei”( palestiniene, evident). Academicii englezi s-au supărat foarte politic şi militant pe Israel. Reprezentanţii spiritual-ştiinţifici ai odiosului stat imperial care a are impertinenţa să rămînă pe hartă şi să nu se lase vindecat de cura de asasinate teroriste arabe, trebuie refuzaţi. Afară din ştiinţă, afară din lumea spiritului!
Decizia e foarte populară printre spiriduşii locvaci ai intelighenţiei stîngiste britanice şi a fost, fireşte prezentată în culori eroice de The Guradian, foaia mereu ataşată progresismului, odinioară sovietic, acum rus şi arab. Era normal, pentru un ziar care a ştiut mereu să îşi apere reputaţia, dezinformînd onest un public de tineri şi intelectuali mai mult decît dornic să creadă în eroismul singular al cauzelor superioare: de la soarta copacilor în Zambia, la posteritatea insuficient sanctificată a lui Guevara şi emanaţiile criminale de carbon stîrnite de un biftec în curs de incinerare pe grătar.
Mult mai tristă e atitudinea afişată de British Medical Journal, o publicaţie academcă de primă mînă. Asta pînă la iniţiativa recentă a BMJ de a organiza un sondaj pe tema: sînteţi sau nu de acord cu boicotul? Foarte ştiinţific, într-adevăr: de cînd e ,oare, discutabilă, în termeni pro- şi contra-, o aberaţie?
Cîteva date de context: nimeni n-a pus problema unui boicot împotriva universitarilor din ţările lagărului comunist, din Zimabwe, China, Libia şi alte campioane ale păcii şi drepturilor omului. Şi bine a fost că a fost aşa. Dacă, astăzi, academicii englezi ar pus la cale un boicot împotriva (Domane, fereşte!) universitarilor arabi, ideea ar fi fost la fel de respingătoare. Încă un detaliu degradant.
După recenta campanie de atacuri şi tentative de atac terorist din Marea Britanie, nimeni nu a găsit de cuvinţă să ceară blocarea sau excluderea medicilor musulmani, deşi opt din cei arestaţi sînt medici sau membri ai sitemului sanitar britanic. Englezii sînt oameni cuvincioşi şi reţinuţi.
Intelectualii care susţin că vor să îi lumineze nu sînt aşa: prin urmare, domniile lor au reuşit să facă legătura între rasă şi politică pentru ca apoi să o extindă asupra unui cîmp profesional. Nu e prima ispravă în materie a clasei academice britanice şi autonome care fricţionează, de ani buni, creierele studenţilor, cu un coctail furios de anti-americanism, anti-occidentalism şi socialism militant.
Problema acestei furii academice e că a reuşit, într-adevăr, să distrugă virtuţile clasice ale iluminismului, folsoind tocami dreptul la critică liberă şi gîndire autonomă. Atît doar că le-a folosit cu un zel orb care duce direct în marginea cultului. Nemaipunîndu-şi problema diferenţei între bine şi rău, noul dogmatism de camuflaj iluminist a decretat egalitata tuturor atitudinilor şi valorilor. A orbit, adică, voluntar. Asta explică, măcar în linii generale, de ce stupiditatea riguroasă a PC şi a multiculturalismului, prosperă în ţările protestante. În acest spaţiu de veche disciplină religioasă, rigiditatea cultului a rămas şi după dispariţia connvingerii.
Din protestantism a supravieţuit bigotismul, spasmul etic aplicat mecanic celor mai noi şi la modă „ cauze”. Nici o diferenţă, deci, între, campania palestiniană pentru drepturi civile şi dreptul palestineinilor de a ucide, cum şi cîţi civili israelieni binevoiesc. Tipic protestant e, deasemenea, sentimentul de vinovăţie care scormone conştiinţele academice gata să adopte orice cauză, dacă aceasta are grijă să agite sloganuri de arhivă împotriva puterii, bogăţiei şi imeprialismului. Aşa a ajuns o parte foarte largă a intelighenţiei academice europene să alimenteze ideologic şi material „cauza palestinaină” şi să fermenteze, treptat, un nou antisemitism care se prezintă drept curaj civic.
Tembelismul boicotului academic anti-israelian nu e un detaliu aberant. E o atitudine largă care uneşte acum afluenţii cei mai diverşi ai vieţii culturale britanice. În aceaşi matcă se varsă militantismul ipocrit al BBC-ului, care a ajuns, totuşi, să admită, în clar, că are o agendă multiculuralistă, pro-EU, anti- consevatorare, pro-arabă şi pro-homosexuală.
Nu era un secret dar avem acum interviul lui Andrew Marr, un foarte bun ziarist BBC, otrăvit intelectual de propriile convingeri dogmatice. Cine vrea amănunte poate consulta http://www.antioligarhi.ro/, un excelent blog de actualitate politică, dezbatere şi critică ideologică. BBC avea demult o simpatie discretă pentru tot ce e sovietic, preluînd practic vechea şi stupida aplecare a aristorcraţiei literare şi culurale britanice pentru „prospeţimea” frustă şi justiţiară a stalinismului ( eroii clasici ai acestei epidemii de cretinism: soţii Webb, H.G.Wells, grupul de esteţi de la Cambridge, recrutat de KGB).
Acum, în timpul crizei diplomatice şi juridice, forţată de intervenţiile brutale şi posibil criminale ale serviciilor secrete ruseşti în Marea Britanie, BBC procedează mult mai puţin discret, punînd mereu sub semnul întrebării aţiunile viguroase ale guvernului britanic şi scuzînd indirect sau minimalizînd poziţia şi acţiunile Kremlinului.
De ce intersează aceste teme de actualitate britanică? Pentru că mirosul dogmatismului de sorginte liberală trebuie cunoscut, din timp, şi în România. Pînă nu va fi prea tîrziu. Vorbim dealtfel prosteşte, la nesfîrşit, despre pericolul de dreapta, fără să ştim că noul autoritarism e cultural şi civil, mai bine zis vine vin din pervertirea stîngistă a acestor idei mari. P.S.
Soluţii:
1) intelectualii evrei ar putea fi admişi, printr-un compromis. Astfel, ei ar putea fi îngăduiţi la evenimentele universitare birtanice, cu preţul unei concesii minore. Să poarte dumenalor o stea galbenă, la loc vizibil.
2) Şi scandalul Putin – FSB - Litvinenko poate fi rezolvat printr-un compomis: BBC va transmite numai în ruseşte, cu exepţia emisiunilor dedicate comunicatelor şi declaraţiilor Kremilinului care vor fi subtitrate în engleză.
*May 12*
940: Sixty-two-year-old Eutychius of Alexandria, the Greek who wrote *Nazm
al-Jauhar*, a history, of what some may consider of dubious accuracy ...
2 comments:
Roy, mi-ai sters un mesaj:
Comment deleted
This post has been removed by the blog administrator.
Saturday, November 03, 2007 9:18:00 AM
care nu continea nici o injuratura si la care, de fapt, ai si raspuns cu:
roy said...
Nici tu, nici Cali nu-mi santeti parteneri de discutie.
E cam tirziu, puilor! Trebuia sa nu va manince-n fund cum a mincat-o pe desteapta aia a ta cind a pus linkul cu sweetheart.
Am de gind sa-ti bag pe git mesajul pe care mi l-ai sters pina cind ai sa faci blogul members only sau ai sa apesi pe butonul Delete blog
Your choice!
Mesajul sters de roy, reluat:
A, roy, bine c-aparusi!
Din ciclul Amintiri din copilarie (din anii '50)
seherezada said...
Moucha, deci tu intr-adevar stai la Praga ....
... Zlata Praha, unul din orasele copilariei mele..., zmirzlina ..., unul din orasele mele favorite, unice si speciale ..., cum ai reusit sa fi si ceh si roman, o combinatie putin obisnuita ...
... stiu cam tot ce vrei tu sa se stie despre tine, ... sint impresionata ... , ai multe calitati ...
... in loc sa te iei de traktorist, te sfatuiesc sa incerci incetul cu incetul sa devii ca el (sau ca Capek, sau ca Hajek) ...
... calitatile tale, impletite cu simtul umorului (ala care sa vina natural din tine, nu din bancuri academice) nu vor avea decit de cistigat, iar tu vei deveni si mai charismatic decit esti acum ...
... ale pocikey, hlaptze, (scuze, nu am literele cerute) ... sa nu ma consideri patronizing, departe de mine, doar imi esti simpatic, ... insa eu am peste 300 de ani si si trebuie sa impart sfaturi bune celor care imi plac ...
Ia zi, magistre, p-asta cum o mai explici? In ce "misiune" era tat-so lu' seherezada (ca n-am intrebat-o mai adineauri doar asa, de florile marului, ca sa ma aflu in treaba), cum se face ca Praga a fost unul din "orasele copilariei mele".
Numa', ma rog frumos, sa nu-mi vii c-ai avut si tu un cuscru de cumatru vitreg care a copilarit la Sofia, per carita!
Diplomatia, la seherezada, este calitate crescuta si cultivata, cum e pianu', vioara sau trombonu' la altii ;-)
Oneghin my ass!
Post a Comment