subiectul acesta nu dispare, ba cu trecerea timpului, chiar se ingroasa, adaugindu-i-se noi si vechi marturii, largindu-i-se prisma de abordare ...
probabil fiindca omenirea mai are inca multe de invatat de pe urma acestui culminant act malefic al civilizatului secol XX,
nu atit despre experienta la care a fost supus neamul evreiesc,
nu atit despre nazisti,
ci despre nivelul de bestialitate si mizerie pe care il atinge spiritul uman, atunci cind omul, fie el calau sau victima, e plasat in conditii de degradare, deprivare si depravare.
Asta e ceea ce nu se va uita si nu se va ierta.
Tadeusz Borowski, poet polonez comunist, arestat de Gestapo in 1943, trimis la Auschwitz, apoi la Dachau, unde, fiind doar “a gentile Polish prisoner”, a fost desemnat drept kapo, ocupindu-se cu diverse activitati administrative, legate de ordine, disciplina si curatenie.
Dupa eliberare, impreuna cu alti 3 fosti prizonieri, prieteni de lagar cu aceeasi experienta (dintre care unul avea o editura la Munchen), publica o colectie de relatari, sub titlul "We Were in Auschwitz".
probabil fiindca omenirea mai are inca multe de invatat de pe urma acestui culminant act malefic al civilizatului secol XX,
nu atit despre experienta la care a fost supus neamul evreiesc,
nu atit despre nazisti,
ci despre nivelul de bestialitate si mizerie pe care il atinge spiritul uman, atunci cind omul, fie el calau sau victima, e plasat in conditii de degradare, deprivare si depravare.
Asta e ceea ce nu se va uita si nu se va ierta.
Tadeusz Borowski, poet polonez comunist, arestat de Gestapo in 1943, trimis la Auschwitz, apoi la Dachau, unde, fiind doar “a gentile Polish prisoner”, a fost desemnat drept kapo, ocupindu-se cu diverse activitati administrative, legate de ordine, disciplina si curatenie.
Dupa eliberare, impreuna cu alti 3 fosti prizonieri, prieteni de lagar cu aceeasi experienta (dintre care unul avea o editura la Munchen), publica o colectie de relatari, sub titlul "We Were in Auschwitz".
Este una din primele expuneri publicate despre viata in lagarele de concentrare, si in acea perioada (1950) a stirnit puternice controversii din cauza faptului ca a relatat nu doar cruzimea si bestialitatea calailor, dar si comportamentul deloc eroic (ca nu avea cum sa fie) a multor prizonieri.
Lumea nu era pregatita sa-si contemple propria conditie sub imperiul instinctului de supravietuire cu orice pret, in situatii de foamete si moarte iminenta.
Mai ales povestirea lui Borowski, “This Way for the Gas, Ladies and Gentlemen” a fost etichetata “cinica, scandaloasa, indecenta” si, drept urmare, aceasta carte importanta a plonjat intr-o obscuritate care a tinut citeva decenii.
In anii imediat de dupa razboi, Borowski a devenit un mare comunist mare, ... insa nimeni nu stie ce a fost cu adevarat in sufletul lui, ... fiindca in 1951 la virsta de numai 28 de ani, se sinucide prin inhalarea gazului din propriul sau cuptor.
Iata un excelent articol care incearca sa explice traumele acestui enigmatic personaj.
Pentru cei interesati, recent a aparut cartea:
Postal Indiscretions: The Correspondence of Tadeusz Borowski
by Tadeusz Drewnowski
2 comments:
Cat s-o fi chinuit tanarul acesta pana sa ajunga sa fie infrant... In lumea crestina, chiar si cea catolica, sinucidereea este cel mai mare pacat ce il poate face un om. Mai fericiti sunt cei care au fost omorati, decat el.
Ceea ce ai scris in albastru, draga Sehe, are si contraexemple. Cu uitarea asa trebuie sa fie, niciodata. Dar cu iertarea cred ca este o buba, caci daca nu iarta omul va fi manat spre razbunare, care la randul ei atrage alta razbunare, si tot asa...
In spiritul filmului Life is beautiful, cu un stil intre Caragiale si Creanga, Dimitrie Bejan isi povesteste anii de prizonierat la rusi, eliberarea, deportarea in Baragan.
Umor senin la capitolul 14 - Si pe scaunul al sase-lea n-au sezut, dar si scene morbide in care trupuri fara viata, despuiate de haine sunt stivuite ca lemnele fiind imposibil a fi ingropate (... "la -50 de grade iesim afara si intram in spirt"). Cand vine "vremea sa plesneasca mugurul, mai plesneste cate un creier, ati auzit ca Silvestru a innebunit?", iar cadavrele trebuie ingropate ca aproape s-au gelatinizat si cand apuca de cate unul se dezmembreaza. Mirosul i-a urmarit ani in sir.
Oranki.Amintiri din captivitate
eu nu pot emite judecati despre sinucidere, ... mi se pare un act atit de complex, atit de personal, atit de tainic ...
insa ceva imi spune ca omul este in stare de pacate mult mai mari ...
"Ceea ce ai scris in albastru, draga Sehe, ...
Cu uitarea asa trebuie sa fie, niciodata. Dar cu iertarea cred ca este o buba, caci daca nu iarta omul va fi manat spre razbunare, care la randul ei atrage alta razbunare, si tot asa... "
iertarea, draga Briel, nu poate fi un act gratuit,
ca sa ierti, trebuie intii sa intelegi ceea ce ti s-a intimplat ...
ca sa ierti, trebuie ca iertarea sa fie ceruta, dorita ...
Post a Comment