Adaposturile anti-atomice ale Berlinului

Intr-una din zilelele petrecute la Berlin am fost si la muzeul "The story of Berlin". Una din atractziile lui este o vizita in adapostul anti-atomic aflat in subsolul muzeului.

Adapostul a fost construit prin 1973, unul din cele 17 adaposturi construite de primaria Berlinului in perioada razboiului rece. Cele 17 adaposturi puteau servi 50-60,000 de oameni la o ppopulatzie de cateva milioane. Adapostul de care vorbesc este prevazut pentru 3500 de persoane.

Adapostul nu se afla la o adancime mare (circa 2-3 etaje subterane) si daca o bomba de calibrul celei de la Hiroshima ar cadea la o distantza mai mica de 2.5 kilometri de adapost, adapostul nu ar rezista. Pentru bombele atomice de azi, distantza de "supravietzuire" ar trebui sa fie mai mare de 15 kilometri. Scopul adapostului era sa ofere aparare contra radiactivitatzii.

Cum arata asa ceva pe dinauntru? Randuri si randuri de paturi suprapuse (3-4, unul peste altul). Cca 50 de WC-uri care ar fi trebuit sa fie utilizate de sa zicem 15000 de ori, adica fiecare WC urma sa fie folosit de cel putin 300 de ori pe zi. Va datzi seama cum ar fi aratat dupa prima zi!

Mancarea in conserve urma sa fie inmagazinata in camere speciale. Rezerva era de o zi, se presupunea ca mancarea va fi adusa zilnic!

Cateva generatoare urmau sa satisfaca nevoia de curent si improspatare a aerului, insa nu si aer conditzionat. Caldura s-ar fi urcat pana la 35 de grade iar umiditatea ar fi ajuns la 90de grade. Greu de trait in asemena conditzii o zi... iar adapostul asta urma sa serveasca populatzia timp de 14 zile! (Edectul radiatziilor dureaza cam 40 de ani, probabil ca sperantzele erau ca se face pace cu rusii in 14 zile si radioactivitatea se retrage in Rusia).

Cei care urmau sa intre in adapost erau primitzi intr-o anticamera cu dusuri in grupuri de 20. Toata lumea se dezbraca, face un dus anti-radioactiv si (presupun) ca primeste niste haine noi si potrivite pentru climatul tropical al adapostului. Greu de intzeles cum reusesc autoritatzile sa primeasca in grupuri de 20, mii oameni care dau navala in adapost dar nemtzii sant un popor ordonat si poate ii ajuta Cel de Sus.

In fine, legatura cu exteriorul se facea prin intermediul ... telefonului. Imi inchipui urmatoarea chemare de ajutor din adapost:

- Allo Fritz!?

- Beep, beep, beep...

-Fritz ce se intampla pe afara? Se poate iesi?

- Beep, beep, beep....

Desigur ca autoritatzile nu erau asa tampite sa creada ca exista o solutzie, insa erau presiuni din partea populatziei si au gasit de cuviintza ca pentru a linisti isteria publica sa arunce pe apa Sambetei cateva zeci de milioane de dolari. (Fiecare loc a costat cam 1500$).