
Se pare ca am rezolvat misterul atractiei altminteri de neexplicat intre români si francezi.
E pâinea, doamnelor si domnilor !
Cei, care ca mine, plecati demult in pribegie, au gustat de toate si din toate, ... mincaruri exotice, rafinate, sofisticate, pregatite de renumiti chefs "cordon bleu", ... mai devreme sau mai târziu, au realizat ca cea mai imbatatoare combinatie pentru palatul bucal, este pâinea crustill!anta cu unt si apoi, fie ce-o fi: sare, telemea cu rosioare, dulcetica ...
Se pare ca si francezii gindesc la fel. Iata ce zic unii dintre ei:
"Do you think it is possible to be full of tenderness when you do not have enough bread to eat?" Abbé Prévost (1697 - 1763), Histoire du Chevalier Des Grieux et de Manon Lescaut
"Stale bread isn't hard; the hard part is living without bread."Paul Claudel (1868- 1955)
si nu numai francezii:
"Poilâne is my favourite living Frenchman!" Salvador Dali, 1977
"It isn't bread that feeds you; it is life and the spirit that feed you through bread."Angelus Silesius, Der Cherubinischer Wandersmann
A aparut de curind si o carte, "GOOD BREAD IS BACK. A contemporary history of French bread, the way it is made, and the people who make it" by Steven L. Kaplan.
Iata si recenzia, care incepe asa:
"To be a baker’s boy in eighteenth-century Paris must have been pretty close to hell. You were effectively a slave, both to your master and to the intricate demands of sourdough fermentation. The working “day” began close to midnight. Wearing rough, uncomfortable underwear made from old flour sacks, you were forced to knead as much as 200 lb of dough at a time, using nothing but your hands and – in desperation – your feet. This kneading took place not once but many times over the night, usually in a clammy cellar too dark for you to see what you were doing, and so hot that the dough sometimes melted before it had risen. The baker’s boy in charge of kneading was known as le geindre, the groaner, on account of the blood-curdling noises he made as he worked. When you were finally granted rest, sometime in the morning, you were obliged to sleep in the blinding heat of the bakery. After three hours, you were forced to wake up again, to minister to the sourdough starter, which, like a newborn child, required round-the-clock feeding. In 1788, the journalist Louis-Sébastien Mercier described how unhealthy bakers’ apprentices looked. Unlike butchers’ boys, who were robust and ruddy, bakers’ boys were flour-coated wretches, huddling in doorways, haggard and white."
All this misery was required to serve the panimania of the French. Bread signified more to the French than it did to other nations. It was not just subsistence; it was a sacred matter, as well as an affair of state.
The Communion wafer was holy, but so was the ordinary white sourdough loaf of everyday life. To turn a loaf upside down was considered bad luck, akin to sacrilege.
Before eating, it was customary to trace the sign of the cross over the bread using a knife. In 1789, the Encyclopédie méthodique noted that “most people” in France “believe[d] they would die of hunger if there [were] no bread” – even if other food was available. The “tyranny of bread”, as Steven Laurence Kaplan has it, tied the French together.
[... more ]
Lumea larga e plina de muzee dedicate pâinii.
10 comments:
Prinzessa draga, mi-a lasat gura apa.
Ai perfecta dreptate in legatura cu painica; aci, pe continentul painii pufoase (la inceputuri credeam ca cel putin ma voi imbolnavi de la chestia numita de ei paine) cea mai apreciata forma este bagheta frantuzeasca. In colaborare cu mirosul corespunzator ajungi sa visezi cu ochii deschisi.
Si in ziua de astazi facem la fel ca mai demult, inainte de a incepe o paine noua o insemnam cu semnul crucii cu cutitul pe partea plata. Chiar si o gustare modesta cum este aceasta paine muiata in ulei de masline si decorata cu felii de rosii si usturoi (neaparat) este o mancare delicioasa.
In rugaciunea Tatal Nostru spunem "painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi" dupa o traducere mai corecta a vechilor texte grecesti probabil. Ne gandim aici la painea de mancare din toate zilele, dar mai ales la painea tainica, Painea Vietii, care sta ascunsa si smerita in Potir. Cerand-o pe Aceasta, cerem de fapt si prezenta, existenta unui preot care sa poata sluji la Masa.
Virgil Gheorghiu, preot din neam de preoti moldoveni, traitor in Franta (de nu cumva o fi murit, ca era batran) povesteste in una din cartile lui autobiografice mai multe situatii amuzante, dar si cu semnificatie din copilaria lui.
In timpul Sf. Liturghii, la momentul potrivit el trebuia sa spuna Tatal Nostru, si fiind el de 8 ani, bine instruit de mama-sa sa nu minta vreodata in viata, s-a trezit blocat. Ei mancau numai mamaliga (face in paralel si apologia polentei), toti nemtenii mancau mamaliga, din saracie. Si copilul Virgil n-ar fi vrut sa zica painea noastra cea de toate zilele, ca era o minciuna evidenta, dar nici mamaliga noastra cea de toate zilele, ca era o schimbare facuta de la el putere, asa ca s-a oprit incurcat si cu lacrimi in ochi. Toata lumea din biserica a inceput sa-i sufle, crezand ca a uitat urmarea.
Rar, cand se facea targ mare in zona, oamenii mergeau sa vanda produsele lor si sa cumpere cate un animal si atunci, cu ocazia fericitei afaceri, familia cumpara si paine, una intreaga sau numai jumatate, dupa buget. Mai intai stateau jos cu totii si mancau din traista eterna mamaliga cu branza, carnat, ceapa, apoi inchinau un paharel de tarie (cumparat si el), iar la urma, o delicatesa pentru fiecare: o felie de paine. Mancata ca pe o prajitura, cu multa cuviosie.
Pe mine m-au invatzat parintzii ca "sa arunci painea este un pacat".
Daca mi se intampla vreodata sa arunc o bucatzica de paine, chiar si o coaja, o fac cu remuscari: in mod sigur, cineva, undeva ar fi fost fericit sa o manance.
Noi nu mancam paine proaspata (din aia pe care o termini pe jumatate deja pe drum acasa:-)).
Eu cumpar painea o data cu aprovizioanarea saptamanala, deja taiata in felii. O pastram inghetzata in frigider si scoatem din ea exact cat trebuie; dupa care o dezghetzam in microgal in 1-2 minute.
Este o metoda cam "industriala" si neculinara insa impiedica aruncarea painii.
In Israel exista foarte putzine magazine de paine. De obicei painea o cumparam la supermarket.
hey Briel, ce mai faci ?
si mie imi place piinea, dar sa fie o felie bruna spre neagra, deloc sfarimicioasa, rumenita si pe-o parte si pe alta pe o tablie ...
trebuie sa recunosc ca cea mai buna piine o fac nemtii, ... nu prea accept nimic de la ei, decit muzica clasica si piinea...
Virgil Gheorghiu a murit in 1992 la Paris. Un personaj destul de complex si imprevizibil, se pare ...
A aparut un articol despre el si in ZIUA.
"Daca mi se intampla vreodata sa arunc o bucatzica de paine, chiar si o coaja,..."
... chiar si o coajA ? Pai coaja e cea mai gustoasa !
Eu chiar am o teorie:
doi oameni sint cei mai buni prieteni nu atunci cind au gusturi comune, opinii asemanatoare, etc etc,
ci atunci cind unuia ii place miezul de piine, iar celuilalt, coaja ...
hello, Sehe!
Ma pregatesc de o tornada, ori macar un thunderstorm, care vine, vine, vine... calca totul in picioare. Revin dupa, sper...
Dupa ani de complaining, despre pinea de aici, cineva (Tractor) mi-a tras atentzia ca gusturile retzinute cu ani in urma nu se mai pot regasi..ever!
Listez:
Pinea neagra (pe cartela)...
cremwurstii dela..1 Mai,
23 August, 7 Noiembrie (pt. mine).
Parizeru cu usturoi si marmelada la laditza (Shunca Tineretului si etalonul monedei natzionale pentru multa vreme ...5 lei Kg). Brinza de burduf......
De cind am ushkit-o am, fost in tzara de doua ori; nu am regasit nimic din gusturile alea!!!!!!!!!!!!!
PS. Cred ca tractor are DREPTATE!!!!!!!!!
Da' inghetzata Polar de 1 leu, stalcita frumos, da' bautura aia groaznica cu gust de doctorie (Pepsi Cola) adusa de la imperialistii americani? Da snitzelul batut cu maiul care se vindea si el de 23 August?
Cum zicea Mircea Crisan: me u son le neij d'antzartz?
Briel, ai supravietuit tornadei ?
Prinzessa,
Canadezii ne-au avertizat la greu ca vine prapad, grindina mare, etc., pana la urma nu s-a format vartejul, cel putin in zona noastra, nici grindina, doar o ploaie sanatoasa, vant puternic si un cer negru tare cu fulgere scarry. Ei... si dupa ce ne-am fotografiat cam cu jumatate de gura, ne-am pornit sa bagam electricele inapoi in prize.
In gradina, toate bune, capsunele la locul lor, durdulii si rosiatice. Avem un chipmunk cutezator care le curteaza si le miroase de dupa gardulet. Spre consolare ii mai dam cate o bucatica de paine cu seminte si doua-trei stafide. E mort dupa ele.
N-am iesit din regula care zice ca dupa vreme rea vine soare (chiar si la propriu), asa ca sambata dimineata, dupa gastele de la ora 5 (nu glumesc... e ora la care trec in zbor deasupra cartierului si fac harmalaie) ne-am trezit gata sa "abuzam" o zi foarte frumoasa. Zis si facut ! Seara cred ca am adormit in timp ce ma intindeam pe pat, ca nu tin minte sa-mi fi pus capul pe perna.
Astept cu rabdare concediul "la mare" sa ma umplu de soare, rezerva pentru la iarna... Vad ca Roy deja s-a intors ... de la masina de tocat banii. Eu am numai trei saptamani pe an si fiecare ziulica o socotesc bine.
Meet you later on the chat. Cu ganduri bune, B.
Roooooy, scumpete, pe Ro se zice "microunde" sau simplu "micro". Microgal se zice numai la noi.
Pâinea zisă "rusească" făcută în Israel, seamănă foarte mult cu pâinea neagră , rotundă, pe cartelă, cea din copilăria noastră. Nu miroase chiar aşa de acruţ şi mişto, dar e foarte, foarte aproape. Numai grija pentru circumferinţa mea mediană mă face să o consum mai "raţional".
Altă pâine: în Vietnam găseşti cea mai bună baghetă. Cred că e singura ţară din Asia în care se face aşa ceva.
Franţujii au lăsat nişte urme, care-va-să-zică. Am rămas paf.
Post a Comment